Petrecerea de sfârșit de an din 1989 a presupus o adevărată desfășurare de forțe din partea celor mai în vogă artiști ai momentului.

Evenimentul zilei” a descoperit la Arhivele Naționale programul de la TVR din 1989, care a fost aprobat de Elena Ceaușescu după îndelungi selecții. Revelionul a început la ora 21.00, sub genericul „Țară frumoasă, țară bogată”, pe muzica lui Vasile Vasilache. Au cântat atunci Corul și Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii și au recitat mai mulți actori tineri. La ora 21.12, a început „Cântec în prag de an nou” cu grupul folcloric „Teleormăneanul” din Alexandria, urmat de „Ceasornicul cu... anecdote”. Melodiile de neuitat de la ora 22.26 au fost interpretate de Corina Chiriac, Eva Kiss și Teodor Munteanu.

Momentul nopții

Punctul culminant al serii a fost „Mesajul tovarășului Nicolae Ceaușescu”. El era precedat de urările aduse conducătorului de un Plugușor atent selecționat. Plugușorul aducea un „Omagiu țării, conducătorului iubit”. După discursul lui Ceaușescu s-a format o „Horă a Unirii” pe muzica lui Marius Țeicu. Următoarea melodie a fost un cântec interpretat de cei mai cunoscuți soliști de muzică populară și intitulat „La mulți ani, iubiți conducători”.

„Oaspeți la Balul Revelionului” au fost Radu Beligan și Eugen Cristea. Corina Chiriac a avut, imediat, un microrecital de 10 minute. De la ora 1.00 începeau romanțele, apoi „Ritmuri de altădată” cu Loredana Groza, Gabriel Cotabiță și Ricky Dandel.

După ora 2.00, a urmat emisiunea „Braț la braț cu tinerețea”, unde au cântat Mihaela Runceanu, Eva Kiss, Adrian Daminescu și Marius Țeicu. Angela Similea a susținut și ea un microrecital.

După mai multe momente vesele și „cântece de voie bună” a urmat rubrica „A trecut și Revelionul”, după care a urmat programul „Uite, zorile se-arată”. Revelionul s-a încheiat cu dansul „Perinița”.

„Dacă doriți să vă amintiți...”

Mai mulți artiști au povestit pentru „Evenimentul zilei” cum au decurs înregistrările și repetițiile pentru Revelionul din 1990, program care nu a mai fost respectat deoarece, între timp, România a scăpat de Ceaușescu și de comunism.

„Nu e nimic drăguț la Revelionul din 1990”, spune Gabriel Cotabiță (foto). „Pentru mine a fost un moment de umilință permanentă! Am apărut în 1986 pe plan național și nu am fost pe placul conducerii de partid și de stat! (...) După ce m-am mutat în București, deși nu făceau nimic pentru a-mi rezolva problema locativă, (erau totuși trei copii mici), organele de partid dădeau ordine de „chemare” pentru acțiuni culturale pro bono, cum ar fi fost Revelionul tineretului la Pavilionul Expozițional. Nu mai știu de câte ori au căzut la viză filmările mele.

În 1989, prin septembrie, am fost sunat de cineva de la biroul de partid, ca să mă prezint la partid pentru a stabili cum mă pot integra în programul special al Revelionului 1989-1990 de la Pavilionul Expozițional. Am refuzat, spunându-le că nu văd de ce aș avea vreo obligație față de Comitetul de Partid, atâta vreme cât acesta nu a făcut nimic pentru mine! (...) Am spus că mă voi gândi, dar că nu cred că am vreo obligație atâta vreme cât, oricum, nu fac parte din galeria de interpreți preferați de perechea prezidențială. Nu a mai fost Revelionul tineretului, a fost Revoluția tineretului!”.

Corina Chiriac (foto) a plecat din țară în 1988, dar a apărut în programul de Revelion al anului următor, cu o înregistrare. Artista spune că filmările pentru sărbătoarea anuală începeau în septembrie și se terminau la sfârșitul lunii noiembrie. Apoi erau prezentate comisiei de vizionare. „Fiecare realizator își prezenta materialul în fața comisiei de vizionare. În general, toate materialele treceau de comisie pentru că realizatorii nu riscau, nu era nevoie de eroisme inutile. Să nu uităm că erau Bibanu, Nicu Constantin, Nae Lăzărescu. Munca pentru Revelion începea în septembrie. Atât momentele comice, cât și piesele muzicale erau noi. Nu eram plătiți cu sume mari. Se aloca un buget la TVR, iar din acesta ni se plăteau și toaletele. O singură dată am comandat eu o ținută la Casa de Modă Venus și m-a costat de patru ori cât am luat pe filmare”, a povestit Corina Chiriac.

Disidență culturală

Stela Popescu spune că au fost moment frumoase la Revelion. „Jucam cu Arșinel, cu Vasilica Tastaman. Era frig la filmări, iar mama îmi făcuse un body de lână pe care îl purtam pe sub rochia de dantelă. Eram subțirică și nu se vedea. Atunci, însă, se făceau lucrurile profesionist. Majoritatea scenetelor pe care le făceam erau cu tentă politică. Întotdeauna am avut un fond al textului legat de realitate. Se lucra cu profesioniști: Dan Mihăiescu, Mihai Maximilian, Octavian Sava etc. La comisia de vizionare unele se mai opreau, altele le mai tăiau... Majoritatea treceau însă pentru că și oamenii de acolo se amuzau sau erau lăsate intenționat să treacă. Erau programate să apară la o oră mai târzie, de Revelion”, a povestit Stela Popescu (foto).

Emisiuni înregistrate

Eugen Cristea și-a adus aminte că pregătirea Revelioanelor din trecut începea din septembrie sau octombrie. Primeai deja textele, le învățai, nu ca acum să stai să le citești de pe monitoare, prost. (...) Atmosfera era extraordinară. Trecem peste faptul că era frig, că îngheţa apa în pahare, era însă bucuria reîntâlnirii noastre (...)

Erau celebre materialele cu Amza Pellea, Toma Caragiu. Dacă nu mă înşel, am făcut în 1988 un Revelion direct sub bagheta lui Tudor Vornicu, eram un grup care prezenta întreg Revelionul, şi ţin minte că nu aveam voie să purtăm inele, fetele să poarte cercei sau bijuterii la gât.

(...) Exista o porțiune la începutul Revelionului în care se spuneau versuri patriotice, dar atât ”, a declarat, pentru „Evenimentul zilei”, actorul Eugen Cristea (foto). Vasile Muraru (foto) susţine că „revelioanele erau puse la punct de o echipă extraordinară de profesionişti. Să începem cu cine? Cu nea’ Mărin, cu Toma Caragiu, cu Stela şi Arşinel, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Nicu Constantin, Vasilica Tastaman, Marin Moraru, Marian Hudac, Tamara Buciuceanu Botez, Ştefan Mihăilescu Brăila. Uit pe cineva și nu e bine. Eu am avut mici momente la Revelionul Tineretului și am prins sceneta cu Zgăbearță Iftode, era o replică pentru care m-a chemat regizorul de pe hol să-l ajut și care m-a făcut celebru... Se dădeau 1.500 de lei. Erau clienţii permanenţi acolo, oricum. Nu te forţa nimeni, dar erai plătit foarte bine. Unii s-au dezis, dar nu era nicio ruşine„.

Actrița Cristina Deleanu (foto) povestește că în platouri era frig, pentru că nu aveau cum să încălzească ditamai studiourile. „Dacă am profitat de ceva legat de aceste chestii, acel ceva a fost că lumea mă vedea că eram frumuşică şi mă îmbrăcam frumos, cu rochii lungi. Eu sunt convinsă că nimeni nu asculta versurile mai șchioape sau dimpotrivă. Lumea era bucuroasă că te vede. Eu eram recunoscută pentru filme şi piesele de teatru, dar conta pentru imagine. (...) Fiind un gen de om puţin altfel, cel puţin la vremea aia, m-am bucurat de prezenţa mea în teatrul de televiziune,” își amintește Deleanu.

„Vanghelioanele” din comunism

„Vanghelioanele” nu au fost inventate de primarul Sectorului 5, ci datează din epoca Ceaușescu. Înainte de '89, pregătirile durau câteva luni. În decembrie 1989, Ceaușescu a avizat organizarea la actualul Romexpo a Revelionul tineretului și studenților. Cu aceeași ocazie, s-a stabilit ca șefii de la Uniunea Tineretului Comunist (UTC) și de la Pionieri să organizeze, de Anul Nou, Plugușorul copiilor și tineretului. Urătorii urmau a fi primiți „de conducerea partidului și statului”.

Ordinul general era ca sub îndrumarea partidului să se organizeze Revelioane pentru oamenii muncii, precum și Revelioane ale tineretului în centrele de cultură „Cântarea României”.

Toate aceste propuneri au fost făcute de oamenii apropiați de familia Ceaușescu pe 4 decembrie 1989. Inițiativa mai prevedea ca în fiecare județ să se organizeze „Orășele ale copiilor”. În București, acesta urma să fie organizat în Parcul Tineretului.

Totul se învârtea în jurul lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Președintele de atunci era numit în document „cel mai iubit și stimat fiul al națiunii” și „ctitorul de geniu al României”. Elena Ceaușescu urma să primească, și ea, „sentimentele de înaltă stimă și aleasă considerație ale copiilor și tineretului, ale întregului nostru popor”.

Documentul este semnat de șase înalți demnitari, printre care și de Tamara Dobrin. Despre acesta, istoricul Vladimir Tismăneanu scria în „Evenimentul zilei” că era prietenă bună cu Elena Ceaușescu, că avea porecla „Vipera”și că era o stalinistă feroce, care a fost până în 1989 membră a Consiliului de Stat. Dobrin era secretara de partid pe Universitatea din București.

La nivel național, în aceeași perioadă, s-au strâns bani pentru „Pomul de iarnă”. Întreaga acțiune a costat 273 de milioane de lei, și cea mai mare parte din bani venea de la cotizațiile sindicaliștilor. (Virgil Burlă)