Decembrie 1989 a însemnat o continuă dezinformare atât în rândul populației, cât și al cadrelor militare.

Un eveniment supus îndoielii este cel din noaptea de 23 spre 24 decembrie, în care un colonel al USLA (Unitatea Specială de luptă antiteroristă) Gheorghe Trosca, împreună cu câțiva colegi de-ai săi, au fost supuși unui tratament contrar regulamentului militar, chiar de către un militar, Nicolae Militaru.

Pretextul uciderii acestora l-a reprezentat considerația că aceștia erau teroriști. Să fi fost acesta motivul principal al morții comandamentului USLA sau exista posibilitatea plății unor polițe?

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 două vehicule blindate ușoare (ABI) care aparțineau USLA au ajuns în Drumul Taberei la chemarea lui Nicolae Militaru, cadru militar în retragere care în 24 decembrie 1989 a fost numit Ministru al Apărării, cu toate că existau dovezi privind legăturile sale cu GRU, direcția de informații a armatei sovietice.

Motivul chemării l-a reprezentat presupunerea atacării sediului Ministerului Apărării de către teroriști.

Montanu Mihail, membru CFSN: “ L-a chemat Militaru pe Ardeleanu (șeful USLA-n.a.) și i-a spus: “Cheamă un echipaj de la tine, să ne ajute să identificăm cine sunt teroriștii în zona noastră aici, să ne ajute să-i anihilăm.” Iar Ardeleanu a ridicat o problemă tehnică: cum să-i deplaseze de la unitate până aici, în nebunia care era în oraș. Fie sunt considerați teroriști și armata, pe traseu, trage în ei, fie lumea se ia de ei, îi atacă și atunci ăștia vor fi nevoiți să se apere și iar iese o chestie neplăcută. Totuși Militaru îi dă ordin, la ordin nu se mai discută, pune mâna pe telefon Ardeleanu și îl convoacă pe adjunctul lui, pe Trosca, să pregătească trei echipaje și să vină la MApN. Am fost de față când s-a dat acest ordin prin telefon.” (1)

Cpt. Gârz Romulus, supraviețuitor al incidentului: “Ne-am pus în mișcare…l-am întrebat pe col. Trosca unde mergem. S-a exprimat în sensul că mergem la MApN, dar a adăugat … că trecem prin Militari de unde o să luăm un reprezentant al Frontului, Ionescu, pe care…îl ducem la MApN. Atunci am înțeles că trebuie să acționăm în zona blocurilor de peste drum de unde trag niște teroriști.” (2)

Isac Constantin: “Singura posibilitate în accepțiunea mea ca să ajung în condiții de siguranță la minister era prin USLA…în consecință m-am dat jos la metrou și am dat telefon la USLA…m-am recomandat Ionescu…le-am spus că vreau să ajung la MApN…” (3)

După ajungerea lor în fața sediului MApN și oprirea ABI-urilor în spatele unui tanc, o rafală de mitralieră a început, având ca punct de tragere caroseria vehiculului blindat în care se afla colonelul Trosca și Constantin Isac, membru al CFSN. Acesta a fost momentul în care Gheorghe Trosca a realizat că rațiunea chemării sale nu a fost executarea teroriștilor, ci propria execuție. În acel moment, a pus mâna pe telefon pentru a suna la dispecerat.

Dispecerat: 153! Retrageți-vă! Retrageți-vă!

Gheorghe Trosca: Să li se comunice prin radio! Dacă ne retragem, ne facem praf! Tu-i Dumnezeul mamii lui să-i fut eu țara!

Cel mai grav lucru din acest atac l-a reprezentat decizia de lăsare la vedere a cadavrelor luptătorilor USLA, în fața ministerului, timp de mai multe zile, timp în care populația, crezând că sunt teroriști, i-a batjocorit în moduri inumare. Decapitarea unui cadavru, înfigerea capului în osia ABI-ului distrus, urinarea pe cadavre, cât și înfigerea țigărilor în orbitele ochilor acestora a reprezentat psihoza generală în care masele au trăit evenimentele din decembrie 1989.

Întrebarea care a rămas în urma acestui eveniment o reprezintă motivația pe care Nicolae Militaru a avut-o în chemarea echipajelor USLA pentru „reprimarea teroriștilor”. Un argument ar fi bazat pe faptul că Gheorghe Trosca, deținuse funcția de înlocuitor la comandă în cadrul Serviciului de Contrainformații al Armatei I, prin care aflase că generalul în retragere, Nicolae Militaru, încă avea legături cu ofițeri din cadrul armatei. Trosca, având un temperament vulcanic, i-a dat de înțeles ofițerului care i-a făcut vizita că generalul Militaru încă este supravegheat.

În acest context, există posibilitatea ca generalul Militaru să fi rămas cu un sentiment de părtinie asupra colonelului, astfel încât, în momentul în care a avut posibilitatea să ia o decizie prielnică expansiunii lui politice, a luat-o împotriva normelor militare, sau chiar, morale.

Note:

1 Rechizitoriu 05.04.2019 2 Raportul Comisiei Senatoriale 3 Raportul Comisiei Senatoriale