Ultimele 30 de zile din viaţa Monicăi Cişmaş. Supliciile unei fetiţe care a murit ca o sfântă
- Georgeta Petrovici
- 26 septembrie 2011, 20:42
Un râu de lacrimi pentru micuţa care va fi înmormântată mâine. Drama este a unei generaţii întregi de copii care ajung să nu mai mănânce de dor după ce mama şi tata pleacă la muncă în străinătate ca să aibă ce să le dea să mănânce. Eu sunt sacrificaţii tranziţiei
Nimeni nu e vinovat de moartea Monicăi Cismaş, un înger de fată care s-a stins de dor de mamă. Mamă care a avertizat-o în spital, timp de două luni, că, dacă nu se întremează, o părăseşte acolo. Şi aşa a făcut. O bunică sătulă s-o îngrijească şi care îi repeta de zece ori pe zi că e singură pe lume. O armată de specialişti în spital care n-au reuşit să o scoată din anorexia nervoasă pe fond depresiv, asistând la finalul fatal. Astăzi, fetiţa de 11 ani va fi înmormântată. Şi nimeni nu se consideră vinovat. Mama îi repeta: "Plec şi te las" Poliţiile din cele două judeţe, Arad, unde a murit copila, şi Timiş, unde a trăit şi unde s-a declanşat totul, nu fac nicio anchetă, pentru că decesul a fost unul patologic, iar de abandon familial, infracţiune de care ar putea fi acuzată mama, nu se pune încă problema, din moment ce niciuna din cele două instituţii judeţene de protecţia copilului nu consideră că s-a întâmplat aşa ceva. Adevărul despre starea copilei se învârte însă în jurul femeii de 29 de ani şi a mamei acesteia din urmă, singurele vinovate, în fond, de drama în care a ajuns copila. Pe un fond sensibil, de copil crescut fără tată, micuţei i s-a tot repetat: "Mama te-a părăsit. A plecat în Italia pentru că nu te iubeşte. Te lasă aşa cum a lăsat-o pe sora ta" - spunea Rozalia Cismaş, bunica fetei. Cât şi-a "îngrijit" fiica în spitalul din Arad, Cristina Negrea a avut grijă să îi repete, spre disperarea personalului medical, că, dacă nu se întremează, pleacă şi o lasă acolo. "Cât a stat lângă fetiţă, vizitând-o timp de două luni, mama îi răspundea într-una că, dacă nu îşi revine şi nu se face bine, o părăseşte şi pleacă. Iar acest lucru i-l tot repeta", a declarat dr. Teodora Olaru, directorul medical al Spitalului Judeţean Arad. Practic, mama Monicăi Cismaş anula orice încercare de reechilibrare emoţională a fetiţei de către psiholog. Paşii spre infern Pe 29 octombrie 2010, Monica Cismaş a fost internată la Spitalul de Copii "Louis Ţurcanu" din Timişoara. La insistenţele asistentului social din Teremia Mare, care fusese alarmată de învăţătoarea şcolii din comună despre starea tot mai depreciată a fetiţei aduse la ore de bunica în cărucior. În august fata fusese dată de mamă în grija bunicii, pentruca ea să poată pleca la muncă în Italia. "Anorexie nervoasă pe fond depresiv" - acesta a fost diagnosticul pus micuţei, la spitalul din Timişoara. A stat internată până în 3 noiembrie, anul trecut. Apoi a fost luată în plasament forţat de către Protecţia Copilului, însă starea ei s-a degradat de la o zi la alta. Pe 11 decembrie a fost internată cu complicaţii severe şi a rămas legată de aparatele care o menţineau în viaţă până la mijlocul lunii martie. Nu respira decât cu ajutorul plământului artificial, făcuse bronhopneumonie, stare de cahexie (slăbire exagerată, stare generală proastă a organismului), iar ca să fie hrănită i se făcuse gastrostoma, astfel că mâncarea i se introducea printr-un tub, direct în stomac. Aşa a ajuns, pe 15 martie 2011, la secţia ATI a Spitalului Judeţean Arad. Concluzia seacă a unei autopsii: "Organele au cedat din cauza înfometării" Imediat a început consilierea psihologică. Misiune absolut imposibilă, având în vedere că fetiţa refuza deja să vorbească de câteva luni. "Nu putea să vorbească, din cauza intubării, dar nici nu voia. Consilierii veneau şi îi spuneau că mama va veni şi va avea grijă de ea, apoi mama îi spunea că dacă nu se face bine o lasă în spital. Fetiţa era tot timpul conştientă, era foarte clar că asculta ce i se spunea, dar refuza să relaţioneze. Dacă i se cerea să ridice o mână, o ridica, însă niciodată nu afirma şi nu răspundea la întrebări. Uneori, foarte rar, mai dădea din cap în semn de negare sau aprobare", mai povesteşte directorul medical al spitalului arădean. Abandonată în spital de familie, fetiţa a ajuns copilul secţiei. În permanenţă era supravegheată de medicii specialişti şi de personalul de îngrijire, care erau atenţi să îi îndulcească, atît cât se putea, şederea dependentă de aparate şi medicamente. În ultima lună starea ei a luat-o veritiginos pe panta descendentă. Medicii povesesc că slăbea de la o zi la alta. Ajunsese, în momentul decesului, un schelet. Avea 10 kilograme. "În ultima lună starea ei s-a depreciat total. Slăbea în continuare. În ultima săptămână a făcut o hemoragie la nivelul plămînilor şi a decedat", a mai declarat dr. Teodora Olaru. Autopsia efectuată luni a arătat că organele vitale ale Monicăi Cişmaş au cedat în urma înfometării, au declarat surse din cadrul spitalului, în lipsa unui comunicat oficial. UN SINDROM CUTREMURĂ ROMÂNIA: "Aş da orice să fie mama aici" Copiii care cresc separaţi de părinţi ajung să dezvolte depresii, un fapt elementar pentru orice psiholog de profesie. Cresc fără dragoste şi asta îi afectează teribil. În urmă cu doi ani, organizaţia "Salvaţi Copiii" a deschis la Timişoara centrul de consiliere "Creştem împreună" pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Acesta acordă asistenţă socială, psihologică şi pedagogică celor mici, timp de patru ore, în fiecare zi. Aici sunt consiliaţi psihologic un număr de 70 de minori cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani. Fiecare are o poveste tragică, dar cu ajutorul psihologului sunt repuşi pe picioare. Şi-ar da toate jucăriile pentru o întâlnire cu mama Am întâlnit, luni, copii care şi-ar da şi jucăriile, şi telefoanele mobile, până şi ciocolata şi toate bunurile din viaţa lor ca să stea cu mama sau tata, plecaţi de ani de zile în străinătate. O fetiţă de clasa a VI-a povesteşte că cel mai mult îi lipseşte să vorbească cu mama. "Îmi doresc discuţii aşa, mamă - fiică, să stăm împreună, să mă sfătuiesc cu ea", spune copila, cu urme de lacrimi în ochi, dar manifestând o maturitate debordantă pentru vârsta ei. Practic a crescut fără mamă, femeia plecând în urmă cu 12 ani în Spania, la muncă, la scurt timp după ce a adus-o pe lume. "Trebuie să ne menţină pe toţi şase, de aceea e plecată. Sincer, aş da orice să fie aici. Avem nevoie de bani, şi chiar dacă vorbesc aproape în fiecare seară cu ea, simt câtă nevoie am de ea, să fie aici, lângă mine", spune fetiţa care mai are cinci fraţi şi stă acasă cu tata. Copiii nu înţeleg de ce sunt părăsiţi. Universul lor să prăbuşeşte Psihologul care se ocupă de cazul ei povesteşte că, în urmă cu doi ani, când a preluat cazul, fetiţa era o rebelă: nu avea rutina temelor, nu voia să le facă, i se păreau ceva nepotrivit. "Dacă tata nu mă verifica la lecţii, mai mult la şcoală mi le făceam. Acasă, după ore, stăteam în camera mea, nu făceam nimic special, dar nici de şcoală nu mă ocupam", povesteşte. O altă puştoaică, elevă în clasa a IV-a, a venit la centrul "Salvaţi Copiii" acum doi ani, fără să ştie să scrie şi să socotească. Era deprimată şi nu voia să facă nimic. Tatăl ei lucrează în Franţa de 15 ani. A crescut fără el, ştiind numai că există şi că lucrează afară pentru binele familiei. "Tati e plecat să strângă bani, ca să avem de mâncare", spune copila. Cu ajutorul consilierii psihologice s-a repus pe picioare, iar acum este una dintre cele mai bune eleve din clasă. O altă fetiţă de 10 ani, a ajuns în grija Salvaţi Copiii după ce a trăit un an de zile îngrijită de fraţii mai mari, ambii părinţi fiind plecaţi la muncă în Italia. Pur şi simplu nu mai voia să comunice cu nimeni, simţindu-se total abandonată, chiar dacă fraţii mai mari îi repetau că mami şi tati lucrează în altă ţară pentru binele lor. "Copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate ajung la noi cu deficienţe de natură afectivă şi, probabil, că dacă nbu am interveni în unele dintre cazuri ar pica în depresii severe. Copiii nu înţeleg ce li se înmtâmplă, de ce sunt plecaţi mama sau tata, de ce vin doar din când în când. Or aici, intrând într-un grup în care toţi ceilalţi sunt în aceeaşi sutuaţie, apare o decompensare şi încep să se reeechilibreze", explică psihologul Cristian Badi. UN DESTIN SALVAT ÎN ULTIMA CLIPĂ Iosif Rotariu, omul bun apărut în viaţa micuţei Kassandra Un caz foarte grav şi fost intens mediatizat a fost cel al fetiţei Kassandra Emanuela Bancsi. În iunie 2008 cazul a fost semnalat Protecţiei Copilului de către Spitalul "Louis Ţurcanu" din Timişoara, unde fetiţa era internată în stare critică, la ATI, ca urmare a abuzului fizic la care fusese supusă de către bunica ei. "Mama copilului era plecată în străinătate şi ea fusese lăsată în grija bunicii materne, cea care de altfel a şi bătut-o. Copilul a stat mai multe luni în spital, necesitând numeroase intervenţii chirurgicale. Între timp, DGASPC Timiş a încercat să identifice un asistent maternal profesionist pentru ea", a declarat Smaranda Marcu, purtătorul de cuvânt al DGASPC Timiş. Până la urmă şansa Kassandrei a venit de la familia fotbalistului Iosif Rotariu, care a luat-o în plasament şi ulterior a şi adoptat-o, îngrjindu-se cu multă dăruire de starea ei de sănătate. INIMĂ MARE. Iosif Rotariu nu este doar un mare fotbalist al Generaţiei de Aur, ci şi un om adevărat FOTO: LIBERTATEA