Cum se prăbușește un tiran? În cazul de față, este vorba de dezintegrarea puterii unui lider ales democratic dar care s-a dovedit incapabil să înțeleagă că un contract politic nu înseamnă un cec în alb.
Viktor Ianukovici și-a îngăduit să pună sub semnul întrebării orientarea pro-occidentală a Ucrainei și a acceptat dictatul lui Putin. Așa s-a născut o mișcare devenită, în scurtă vreme, una de contestare totală a unui sistem corupt, autoritar și cleptocratic.
În plin tumult revoluționar, imediat după masacrul organizat cu sânge rece împotriva protestatarilor din Maidanul Independenței, Viktor Ianukovici dispare din Kiev, se refugiază în estul țării, încearcă să ajungă în Rusia, eșuează. Va sfârși ca Lin Biao, într-un accident de avion? Va fi arestat chiar de garda sa pretoriană?
Cu viteza fulgerului, Ianukovici a devenit stingheritor pentru toată lumea. Revoluționarii îl vor după gratii, oamenii săi de până mai ieri se spală pe mâini de asocierea cu cel pe care istoria îl va consemna drept călăul Maidanului. Timp în care, cea care i-a fost nemesis, încarcerata Iulia Timoșenko, a revenit triumfătoare la Kiev. Nu cred că Vladimir Putin va susține dezmembrarea Ucrainei.
Oricât ar fi de tentat să încurajeze forțele pro-ruse, omul forte de la Kremlin știe că un asemenea precedent ar putea cataliza tendințe similare chiar în Federația Rusă. Există o Constituție a Ucrainei pe care, măcar formal, grupările controlate ori încurajate de Moscova trebuie să o recunoască. O scindare a Ucrainei ar însemna o falie în inima continentului european, o regândire a frontierelor și o sfidare geopolitică pentru toate statele limitrofe. S-ar deschide o cutie a Pandorei pe care nu știu cine ar mai putea-o închide. Nu cred că oligarhii doresc dezintegrarea statului. Situația e fluidă, domnește incertitudinea. Revoluția Ucrainiană, asemănătoare și totuși atât de diferită de cele din 1989, continuă.
Inițial sfidător, trăind, asemeni lui Ceaușescu, în mirajul său grandoman, Viktor Ianukovici, este practic un evadat. A fost demis din funcție, nimeni nu i-a sărit în apărare. Urmează organizarea rapidă, în regim de maximă urgență, a alegerilor în Ucraina. Mi se pare probabilă (chiar vital necesară) formarea unui tribunal care să examineze crimele comise de regimul Ianukovici împotriva populației civile, încadrabile în categoria omorului deosebit de grav ori chiar a crimelor împotriva umanității. Nu partidele din opoziție l-au înfrânt pe Ianukovici, ci societatea civilă renăscută, vibrantă, diversă, spontană, capabilă de auto-organizare.
Unii au semnalat prezența unor grupari extremiste între luptătorii pentru libertate. Este adevărat, dar, cum remarca istoricul american Timothy Snyder, nu aceasta este esența revoluției ucrainiene. Maidanul este o expresie a auto-împuternicirii civice, nicidecum una a intoleranței și exclusivismului.
Frazele propagandei putiniste nu trebuie să înșele pe nimeni. Martirii Maidanului s-au sacrificat pentru libertate. A nega acest lucru este o imensă impietate.
Viitorul democratic al unei Ucraine independente nu este doar o problemă a ucrainenilor. Este problema întregii regiuni, a Europei, a tuturor celor care consideră că drepturile omului sunt universale și că tirania nu trebuie lăsată să aibă ultimul cuvânt. Inamicii statului de drept, ai societății deschise, oriunde s-ar afla ei și orice măști ar arbora, susțin ceea ce eu numesc valul de-democratizării.
Articol publiat şi pe frontpagemag.com
Recomandările noastre
