Sunt două subiecte majore care merită dezbătute. Mai întâi am fost cucerit de dorința de a analiza un caz de uriașă dramă umană, o dramă care provoacă o explozie, la o analiză a profunzimii experienței și sentimentelor puternice care se nasc între doi intelectuali de uriaș talent. M-a atras ca un magnet titlul știrii: Cristina Ciobănașu vrea să se împace cu Vlad Gherman?! Actrița s-ar fi desparțit de iubitul ei după ce a aflat că Vlad s-a cuplat cu Oana Moșneagu.

Apoi ochii mi-au căzut pe câteva rânduri publicate zilele trecute pe blogul unui mare scriitor francez, - Jaques Attali -, care a spus așa: ”Alegerile nu mai sunt un moment pentru schimbări politice majore. Problema principală este în altă parte: civilizațiile nu mor doar din cauza prostiei sau nebuniei liderilor, ci din lașitatea poporului”. După câteva minute de gândire m-am hotărât să scriu, totuși despre lașitate, fiindcă subiectul mi s-a părut mult mai ușor de tratat, decât complexitatea trăirilor celor două domnișoare Ciobănașu și Moșneagu. Eu cred că lașitatea, cel puțin în România, cu greu poate fi despărțită de odioasa turnătorie, poate cel mai mizerabil act uman. Turnătorie care pare că se instalează oficial, legal în societatea românească. Proiectul de lege a fost depus la Camera Deputaților de către 39 de  parlamentari USR și unul de la PNL urmărește instituirea și protejarea așa-numiților „avertizori”, care să toarne orice încălcare a legii, săvârșită deja sau susceptibilă că se va săvârși, la nivelul companiilor de stat și private, precum și în alte entități juridice de drept public sau privat. Această propunere legislativă este inițiată de trei deputați USR, în frunte cu fostul ministru al Justiției Stelian Ion, alături de Silviu Dehelean și Oana Murariu, precum și de liderul deputaților PNL, Gabriel Andronache. Ulterior, proiectul a fost asumat, prin semnătură, de încă 36 de deputați de la USR, printre care îi regăsim pe Dan Barna, pe Iulian Bulai, pe Cătălin Drulă sau pe Mihai Polițeanu. Inițiatorii acestei propuneri legislative invocă transpunerea în legislația românească a Directivei UE 2019/1936 a Parlamentului European și a Consiliului, din data de 23 octombrie 2019, privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii. Ce schimbă, cu alte cuvinte, această lege odioasă? În timpul Securității lui Ceaușescu erau ”protejate” și retribuite persoanele care erau turnători mizerabili și care  turnau la Securitate oameni care încălcau legile Societății Socialiste Multilateral Dezvoltate. Reale sau inventate, cohorte de ”avertizori de integritate” pârau vini adevărate sau imaginare, ale unor oameni pe care îi invidiau, sau îi urau. Ori, pur și simplu o făceau din plăcere. Astfel azi d-nii de la USR (mulți dintre ei copii de securiști), n-au trebuit decât să înlocuiască termenul ”TURNĂTOR”, cu  cel de”Avertizor de Integritate”. Năpârcile astea îmbuibate nu îşi pun, în nici un caz problema delaţiunii în plan moral. Și, din lașitate, nici poporul, ocupat cu Cristina Ciobănașu, nu și-a pus vreodată problema cinstei vizavi de delaţiune. Pare că din lașitatea obedientă, nu vrem să știm că „meseria” de ”turnător” a cunoscut şi cunoaşte o anvergură nemaipomenită, mai ales în ”era” Koveși - Soros - Băsescu. In afară de cei născuţi cu “gena” asta, alimentată de tot felul de frustrări, uri, spasme psihopatice, sînt alţii mai periculoşi, cu un mare apetit de parvenire şi înzestraţi cu o viclenie pe măsură. Mai sînt şi unii care nici măcar nu sînt dominaţi de ură, ci îşi şoptesc delațiunile lor veninoase aşa, dintr-o perversă plăcere. Turnătoria este, dacă nu suntem prea lași s-o recunoaștem, o instituţie extrem de puternică în societatea noastră.  Dar suntem lași și acceptăm că mizera delațiune funcţionează şi astăzi ca şi în trecutul comunist, la toate nivelele. De la primării,  prefecturi și până la cele mai înalte instituții ale Statului sunt şefi  dornici să audă delațiuni. Sau să le primească discret pe sub ușă, nesemnate. De la modelul boierilor care turnau la Stambul, la comuniștii care făceau rapoarte confidențiale la Moscova, până la recentele  ”Wikileaks” care au arătat fără putință de tăgadă cum mergeau în genunchi, deopotrivă politicieni și ”lingători de clanțe” din presă, să dea ”raportul” la Ambasada Americană. Acum, prin mila celor de la Bruxelles, se va da liber la ceeace pe vremurile lui Ceaușescu se numea Securistul intreprinderii”, care consemna trrnătoriile muncitorilor, doar că acum se vor numi ”avertizori de integritate”.  Se vor reinventa, cu aparatură modernă de înregistrare, turnătorii şi șerpii veninoși care au nenorocit mii de oameni în puşcării, cu plăcere, dormind noaptea liniștiți. Și asta fără să-i oblige nimeni…  Stau mărturie ”experiențele” publice cu procurorii Onea și Portocală, replicați în mai toate orașele importante ale țării. Tatăl meu a fost arestat și a făcut pușcărie politică în urma delațiunilor unui vecin, cel care s-a ocupat cu instituirea CAP ului în zonă. El, avertizorul de integritate al anilor 1950 A informat Securitatea că tata, proprietar de presă de ulei de floarea soarelui, cu ceeace rămânea de la storsul semințelor, creștea porci la o stână, în munții Făgărașului. Porci pe care el îi trimetea săptămânal cetelor de rezistență care mai luptau împotriva comunismului. A murit cu plămânii ciuruiți, de la dormitul pe cimentul rece al celulei de la Aiud, când eu eram foarte tânăr, fără a fi apucat să-l cunosc prea bine. Datorită turnătoriilor unui vașnic, ”avertizor”, șef de CAP comunist, căruia nu-i plăcea faptul că tata se îmbrăca în costum la două rânduri, cu pălărie, nu cu cămașă cu mânecile scurte și populara șapcă proletară… Am citit undeva că una din surorile lui Corneliu Coposu, ”Seniorul”  l-a întrebat la un interogatoriu, pe un colonel de securitate cine l-a mai pîrît de curând pe fratele ei? Colonelul i-a spus, arătîndu-i un vraf de scrisori și hîrtii de pe biroul lui: „Ehei, cucoană, dacă am lua în seamă toate denunţurile, ar trebui să băgăm jumătate din România în puşcărie”. Într-o asfel de țară, cu un popor laș, resentimentar, care își urăște aproapele se dorește ceea ce n-a reușit Ceaușescu și întregul lui aparat de Securitate, cuplat la o vastă rețea de trnători. Frica și supunerea totală. Se poate vorbi, oare pozitiv despre delațiune? Nu, nu putem. Dar suntem prea lași să ne pronunțăm împotriva acestei mizerii, în fapt doar o reluare a unui experiment pe care România l-a trecut și care s-a numit ”experimentul Pitești”. Cartea lui Dumitru Bacu rămâne un reper, descriind cele mai abominabile fapte de care sunt în stare niște forme de viață care, ca și acum, ajung printr-un accident al istoriei să conducă o țară vulnerabilă moral și care n-a avut timp în cei 30 de ani de așa-zisă democrație, să se vindece de nemernicia lașității. Lașitate care a făcut din țara noastră de-a lungul istoriei o biată colonie, un poligon pentru experimente antiumane, presărate cu familii și vieți și destine distruse… Toate acestea nu ar fi fost posibile fără aportul semnificativ, laș și voluntar al TURNĂTORULUI, duplicat în milioane de ”exemplare”. Ne putem astfel imagina cum anume va arăta acest nou experiment, această nouă variantă ”europenizată” a fenomenului turnătoriei abjecte, deghizată în ”avertizare de integritate”…

În 1981 apărea în România, la editura ”Cartea Românească” volumul de versuri ”Democrația naturii” al poetului Mircea Dinescu. Poate ar merita să-l recitim acum, când Premiul Național de Poezie Emineascu a fost câștigat de o frumoasă domnișoară, Ileana Negrea. Rămâne să alegeți dvs.: Cristina Ciobănașu, care vrea să se împace cu Vlad Gherman,  care s-ar fi despărțit de iubitul ei după ce a aflat ca Vlad s-a cuplat cu Oana Moșneagu, sau cartea lui Dumitru Bacu ”Pitești” și  poemul ”Indulgență de iarnă”, al lui Mircea Dinescu?

”Ferește-mă Doamne de cei ce-mi vor binele/de băieții simpatici/ dispuși oricând la o trunătorie voioasă/de preotul cu magnetofon sub sutană/de plapuma sub care nu poți intra fără să dai bună seara/ de dictatori încurcați în strunele harfei/ de cei supărați pe propriile lor popoare/ acum când se apropie iarna/și n-avem nici ziduri înalte/ nici gâște pe Capitoliu/ doar mari provizii de îngăduință și spaimă.