Trump, prins între Moscova, Kiev și aliații europeni. Cum a apărut „Planul în 28 de puncte” pentru Ucraina. WSJ

Trump, prins între Moscova, Kiev și aliații europeni. Cum a apărut „Planul în 28 de puncte” pentru Ucraina. WSJJared Kushner, alături de socrul, Donald. sursa: instagram Jared K.

Un articol exclusiv amplu publicat de Wall Street Journal dezvăluie culisele celui mai controversat demers diplomatic al momentului. Încercarea președintelui SUA de a forța o încheiere rapidă a războiului din Ucraina, printr-un plan de pace în 28 de puncte. Un plan conceput în mare parte în cerc restrâns, cu implicare directă din partea unui emisar al Kremlinului.

Ordin politic de la Trump: De la Gaza la Donbas

Totul ar fi început, potrivit relatării, cu un ordin dat în octombrie de președintele SUA echipei de securitate națională: „Găsiți un plan ca să terminați războiul din Ucraina, cum am oprit și luptele din Gaza.” În avionul cu care se întorceau din Orientul Mijlociu, după încheierea acordului Israel–Hamas, emisarul Steve Witkoff și Jared Kushner au început să scrie prima variantă a planului.

În câteva săptămâni, acesta s-a transformat într-un cadru de pace în 28 de puncte, menit – în viziunea inițiatorilor – să pună capăt unui război de patru ani. Inițiativa a fost derulată aproape ca o operațiune paralelă: nu prin canalele diplomatice clasice, ci printr-un mic nucleu de consilieri și intermediari.

Jared Kushner și Steve Witkoff, creatorii planului dde pace

Jared Kushner și Steve Witkoff, creatorii planului dde pace. sursa: captura video Instagram

Kirill Dmitriev, „vocea” Kremlinului la Miami

Cea mai delicată piesă a puzzle-ului este rolul lui Kirill Dmitriev, emisar al Kremlinului, apropiat de Vladimir Putin și vechi cunoscut al lui Kushner. Potrivit surselor citate, Dmitriev a fost adus la Miami pentru trei zile de discuții intense la casa lui Witkoff, chiar înainte de Halloween. Acolo s-au stabilit liniile mari ale planului, în care viziunea americană și cererile rusești s-au amestecat.

Dmitriev a repetat doleanțele clasice ale Moscovei:

Ucraina să renunțe definitiv la obiectivul aderării la NATO;

retragerea completă din Donbas și din alte teritorii revendicate de Rusia;

limitarea drastică a armatei ucrainene, astăzi de circa 900.000 de militari;

plus o componentă economică: acorduri SUA–Rusia în domenii precum inteligența artificială și energie.

Witkoff, pornind de la analize de informații și discuții cu oficiali, ar fi ajuns la concluzia că Ucraina se află într-o poziție militară mai slabă și, prin urmare, va trebui să facă mai multe concesii decât Rusia pentru ca războiul să se oprească.

Kievul spune „mulțumim, dar nu”. Reacția lui Zelenski și Umerov

Planul nu a fost însă prezentat Ucrainei ca un document final, scrie WSJ. Consilierul pentru securitate națională, Rustem Umerov, a fost invitat la Miami și i s-a pus documentul pe masă. Reacția lui a fost directă: este un acord mai bun pentru Rusia decât pentru Ucraina.

Umerov a sugerat ca președintele Volodimir Zelenski să fie implicat imediat. Pe 16 noiembrie, Witkoff și Kushner i-au prezentat liderului ucrainean, prin videoconferință, cele 28 de puncte. Zelenski le-a mulțumit pentru efort și pentru interesul președintelui Donald Trump, dar a spus clar că textul „are nevoie de lucru” și că va reveni cu observații. A urmat o a doua discuție, în același weekend.

Dinspre Kiev, mesajul oficial a fost diplomatic: Ucraina este recunoscătoare pentru consultări și pentru faptul că Washingtonul „ascultă și discută toate aspectele”. În traducere politică: Ucraina vrea pace, dar nu cu orice preț – și în niciun caz în condiții de capitulare mascată.

Presiune discretă de la Casa Albă: „Vă putem opri ajutorul din nou”

Între timp, planul a fost integrat într-o inițiativă americană mai largă, menită să deblocheze dialogul Kiev–Moscova. Secretarul Armatei SUA, Dan Driscoll, a ajuns la Kiev pe 19 noiembrie, cu mandatul de a discuta atât chestiuni de apărare, cât și perspectivele unui acord.

Potrivit relatării, Driscoll le-a amintit oficialilor ucraineni un detaliu sensibil: Casa Albă oprise, cu câteva luni înainte, ajutorul militar și de informații pentru Ucraina, pentru ca apoi să-l reia. Mesajul implicit era limpede – același lucru se poate întâmpla din nou, dacă Kievul respinge un compromis.

Este un tip de presiune „soft”, dar foarte puternică într-un moment în care Ucraina depinde în mod critic de suportul militar occidental.

Scandalul scurgerilor în presă și furia aliaților

Toată construcția a explodat în aer când existența planului a fost dezvăluită în presă. Termenii, percepuți ca fiind dezechilibrați în favoarea Rusiei, au provocat furia aliaților europeni și a parlamentarilor americani pro-Ucraina.

Secretarul de Stat Marco Rubio s-a trezit în centrul unui val de telefoane de la oficiali europeni și senatori nedumeriți. Unii aleși, precum Angus King, Jeanne Shaheen sau Mike Rounds, au povestit că Rubio le-a spus că textul inițial a fost influențat de un rus – fără a-l numi pe Dmitriev – și că unele elemente au venit și de la partea ucraineană.

Rubio a încercat să calmeze spiritele, subliniind că propunerea de pace este „scrisă de Statele Unite”, dar recunoscând că se bazează pe input atât din partea Rusiei, cât și din partea Ucrainei. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a insistat, la rândul ei, că America discută „în mod egal” cu ambele părți pentru a pune capăt războiului.

SUA încearcă reconfigurarea negocierilor, făcând concesii Ucrainei

Rubio, Witkoff și Kushner au organizat în grabă o întâlnire cu oficiali ucraineni și europeni la Geneva și au fost de acord cu modificări ale planului, pentru a-l face mai acceptabil pentru Kiev, inclusiv o creștere a plafonului privind dimensiunea armatei Ucrainei și eliminarea formulării care îi interzicea aderarea la NATO.

Oficialii promit că versiunea finală a planului de pace va garanta obiectivele esențiale ale Ucrainei.

Chiar și Trump pare optimist. „Este oare cu adevărat posibil să se facă progrese mari în discuțiile de pace dintre Rusia și Ucraina???”, a scris el luni pe rețelele de socializare. „Nu credeți până nu vedeți, dar s-ar putea să se întâmple ceva bun.”

Un plan sau un pretext?

Dincolo de partea tehnică, articolul WSJ conturează imaginea unui proces de pace încercat „de sus în jos”, într-un moment în care: Ucraina este slăbită intern de scandaluri de corupție și tensiuni politice. Pe de altă parte, Rusia nu dă semne că ar vrea cu adevărat să oprească războiul, iar Europa este vulnerabilă la orice semnal de „oboseală” sau cedare din partea Washingtonului.

Planul în 28 de puncte pare, în acest stadiu, mai degrabă o schiță de negociere decât un acord viabil. Faptul că a fost perceput aproape unanim la Kiev și în capitalele europene ca o concesie majoră făcută Moscovei spune totul despre cum este recepționat.

Pentru moment, mesajul din Ucraina rămâne clar: se poate discuta, se pot ajusta formulări, se pot negocia garanții – dar nu se poate construi pacea pe renunțarea la suveranitate și la dreptul de a decide singuri viitorul țării. Iar orice plan care pare să pornească de la premisa „Ucraina trebuie să renunțe, Rusia trebuie recompensată” este sortit să rămână, cel mult, un document de lucru într-un dosar de criză la Washington, scrie WSJ.

1
1