Jenu Kuruba / sursa foto: captură YouTube
Din cuprinsul articolului
În sudul Indiei, comunitatea Jenu Kuruba protestează la intrarea în rezervația de tigri Nagarhole, unde turiștii vin zilnic pentru a vedea faimoasele feline, potrivit The Guardian.
Pentru indigeni, safariurile nu sunt o atracție turistică, ci un simbol al nedreptății: pământurile lor sacre și casele strămoșești au fost transformate într-o afacere, iar oamenii au fost evacuați în numele conservării.
Jenu Kuruba contestă pierderea pământurilor lor
Jenu Kuruba, o comunitate adivasi cunoscută pentru colectarea mierii din pădure, a fost forțată să părăsească satul Karadikallu Atturu Kolli în anii ’80, când zona a fost declarată rezervație de tigri. În urma evacuării, familiile au pierdut nu doar casele, ci și locurile de cult și tradițiile legate de pădure.
Mulți au fost împinși către munca grea și prost plătită pe plantațiile de cafea din regiune.
Activistul JA Shivu, născut într-o familie care a suferit această strămutare, a devenit vocea comunității. „Am fost deposedați peste noapte de pământurile noastre și transformați în sclavi”, spune el.
tigru in rezervatie / sursa foto: dreamstime.com
De câteva luni, aproximativ 150 de membri ai tribului au decis să revină în pădure, ridicând adăposturi pe terenurile pe care le revendică. Ei cer aplicarea Legii Drepturilor asupra Pădurilor (2006), care recunoaște oficial drepturile comunităților indigene asupra teritoriilor tradiționale.
Conflict între autorități și comunitate
Reacția autorităților nu a întârziat. În iunie, personalul rezervației Nagarhole a demolat șase dintre adăposturile ridicate de familii, invocând interdicția construirii de structuri în zona protejată.
Oficialii susțin că pădurea trebuie conservată și că eco-turismul este strict reglementat, veniturile fiind redirecționate către programe de protecție a biodiversității.
Totuși, Jenu Kuruba acuză că adevărații „infractori” nu sunt ei, ci operatorii de safari și resorturile ridicate pe pământurile lor. „Cum pot turiștii să intre în pădure, iar noi să fim numiți intruși?”, întreabă Shivu.
Comunitatea a prezentat imagini satelitare din 1965 și documente oficiale – certificate de deces, cartele de rații și permise de colectare a mierii – care ar confirma existența satelor lor în acea zonă.
Jenu Kuruba și implicațiile luptei pentru drepturi
Disputa nu privește doar un sat, ci întreaga filosofie a conservării. Pentru Jenu Kuruba, pădurea nu este un spațiu de exploatat economic, ci un organism viu din care fac parte.
Ritualurile lor religioase includ tigri, urși și elefanți ca divinități, iar legătura spirituală cu natura este centrală.
Activistul Rajan, membru al rețelei CNAPA, subliniază că ceea ce se întâmplă în Nagarhole reflectă o istorie mai lungă de exproprieri: „Înainte a fost dominația colonială, apoi marii proprietari de plantații, iar acum parcurile naționale. Satele indigene au fost șterse de pe hartă”.
Dacă revendicările Jenu Kuruba vor fi recunoscute, precedentul ar putea influența și alte comunități indigene din India care luptă pentru aplicarea Legii Drepturilor asupra Pădurilor.
În caz contrar, riscul este perpetuarea unui model de conservare criticat la nivel global pentru excluderea celor care au protejat pădurile timp de secole.
