Au trecut trei săptămâni de când domnul Șoigu, ministrul rus al Apărării, promitea că va scufunda orice navă ce se îndreaptă spre vreun port ucrainean. Și iată, duminică a avut loc un prim incident naval implicând o navă civilă, în Marea Neagră. Ce s-a întâmplat? Care sunt perspectivele?

Cele 3 posibilități

Săptămâna trecută a avut loc la Kiev o conferință diplomatică internațională. Unul dintre subiecte a fost decizia Rusiei de a prelungi manevrele navale care se desfășoară în zona maritimă economică exclusivă a Bulgariei. Participanții au fost de acord cu ministrul bulgar al Apărării, Todor Tagarev: „Rusia are ca obiectiv blocarea navigației pe Marea Neagră, care este reglementată de tratate internaționale pe care Rusia nu le respectă ”.

Cu legea internațională de partea sa, Ucraina a notificat Organizația Maritimă Internațională că deschide un coridor umanitar temporar pentru navele comerciale blocate în porturile sale de la Marea Neagră. Acest coridor naval trece travers Sulina, Constanța, Cap Șabla, Cap Caliacra, Balcic, Varna, spre Istanbul.

Dar până să ajungă la Istanbul, coridorul naval traversează zona maritimă exclusivă a Bulgariei, blocată de flota Rusiei. În opinia lui George Friedman, sunt trei posibilități: „Rușii să decidă dacă să-și intensifice strategia din Marea Neagră; să caute un alt flanc de atac; sau să accepte o soluționare care să le aducă puțin, dar să nu îi umilească.” Dar dacă Flota rusă „își intensifică strategia” și scufundă navele?

Multe State sunt păgubite de decizia Rusiei de a bloca navigația pe Marea Neagră, inclusiv România. Stau pe esplanada Portului Tomis, privesc și nu-mi vine să cred: cât vezi cu ochii, de la Cap Midia și până spre Cazino, navă lângă navă. Peste 30.

Toate, cu prora spre sud, așteptând să le vină rândul la dană, să încarce. Iar după ce vor fi încărcat marfa, navele o vor porni spre Bosfor – trecând prin zona blocată de Flota rusă. Vor trage sau nu vor trage rușii în navele sub pavilion terț?

Dintre Statele păgubite de blocada rusă, Turcia ar fi cea mai afectată. Guvernul de la Ankara se străduiește să stabilizeze economia, dar după opt luni în care inflația a scăzut constant, în iulie prețurile au accelerat din nou, atingând un ritm anual de 47,83%.

Evoluția survine pe fondul prăbușirii lirei turcești care, nemaifiind susținută de Banca Centrală, a pierdut în ultimele trei luni aproape o treime din valoarea sa. Blocarea comerțului cerealier la Marea Neagră ar provoca o nouă creștere accelerată a prețurilor, în condițiile în care, în Turcia, prețul alimentelor crește deja cu 9,6% de la lună la lună și un salariu minim nu mai ajunge pentru a hrăni o familie de patru persoane.

Iar Turcia nu mai are resurse valutare să-și susțină moneda; de unde să mai facă rost de resurse valutare pentru a acoperi scumpirea grâului determinată de blocada rusă? Ca urmare, Guvernul de la Ankara a ordonat Grupării Nord al Flotei turce să testeze determinarea Rusiei de a impune cu forța armelor blocada grânelor în Marea Neagră.

Testul turcesc

Operațiunea s-a derulat duminică, 13 august, sub coordonarea viceamiralului Tayfun Karataș. Nava ”Sukru Okan”, sub pavilion Palau, dar cu port de origine Istanbul, a luat-o pe coridorul umanitar, de la Bosfor spre Ismail.

În largul coastei turcești, cargoul a fost interceptat de nava rusă de război ”Vasily Bykov”, care i-a cerut, prin radio, să oprească. Conform datelor de localizare, echipajul turc nu a oprit ci, în pofida amenințărilor, a intrat în apele teritoriale turcești, apoi bulgare, și și-a continuat drumul spre Mangalia. Conform mărturiei altor echipaje aflate în zonă, nava rusă nici măcar nu a tras focuri de avertisment.

La un prim nivel, decizia militarilor ruși de a nu scufunda nava turcească este explicabilă: pe urmele cargoului venea, pe același culoar naval, corveta turcească purtătoare de rachete Kinaliada, cu destinația declarată Constanța (participă la sărbătorile de Sf. Maria). Cu un avion de patrulare maritimă P8 deasupra creștetului și cu o corvetă purtătoare de rachete în coastă, rușilor le-a cam pierit cheful de blocadă.

Primul glonț: petrolul

De fapt, așa cum remarcam acum două săptămâni ( https://evz.ro/saptamana-unui-presedinte.html ), orice analiză serioasă arată că Rusia nu-și poate permite să impună o blocadă ilegală la Marea Neagră. Iar o blocadă împotriva navelor turcești ar fi, pentru Moscova, efectiv un glonț tras în propriul picior. Și nu numai din cauza milioanelor de tone de grâu pe care Rusia le exportă prin Bosforul controlat de Turcia: în fond cerealele nu reprezintă decât 5% din valoarea totală a exporturilor Federației Ruse.

În pofida embargoului, principala marfă de export a Rusiei continuă să fie țițeiul (26%) și produsele petroliere (16,5%), cu totul cam 180 miliarde $ pe an. Aceste exporturi petroliere se fac numai prin Bosfor, iar cantitățile cresc accelerat, pe măsura nevoilor Moscovei de a-și finanța războiul.

În luna iunie, 42 de petroliere au transportat prin Bosfor 4,9 milioane tone petrol rusesc, iar în iulie, 192 nave au tranzitat 12 milioane tone. Circuitul e bine stabilit: de la Novorosiisk prin Strâmtori, apoi spre sudul Peloponezului, unde produsele petroliere sunt transferate discret pe alte nave, pentru a ocoli embargoul. Un eventual incident militar la Marea Neagră ar determina Turcia să aplice rigid embargoul, să închidă Bosforul pentru navele venite din Rusia. Asta ar bloca exporturile și ar afecta imediat finanțele Rusiei, unde peste 37% din Buget se duce pe susținerea războiului, iar rubla a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimele 17 luni.

Al doilea glonț: armatorii

În plus, dependența de marii transportatori internaționali împiedică Rusia să transforme Marea Neagră în zonă de război. La nivel mondial, transporturile navale de cereale sunt dominate de câteva mari companii internaționale, prezente și în Marea Neagră: ADM, Cargill, Bunge, Louis Dreyfus, Norden și Viterra.

Chiar și Rusia e nevoită să apeleze la aceste mari companii, dar și la companiile similare specializate în transportul produselor petroliere: dintre cele 192 de petroliere cu care și-a exportat marfa în luna iulie, numai o foarte mică parte (42, cu o capacitate de numai 275 mii tone) sunt sub steag rusesc.

Restul de 95% din capacitatea de transport petrolier (150 nave, 7,46 milioane tone) e sub steag străin. La fel și în ce privește exportul de cereale: Rosmorreciflot nu are decât 31 de nave vrachiere și e nevoită să închirieze capacități de peste 2 milioane tdw. Deja, Louis Dreyfus, Norden și Viterra refuză să mai accepte contracte de export din porturile rusești. Un eventual incident militar pe coridorul umanitar ar determina toți ceilalți armatori să se ralieze boicotului, fiindcă altfel ar fi expuși sancțiunilor pe alte piețe. De aceea, ”Vasily Bykov” a preferat să nu tragă nici măcar focuri de avertisment: folosind tunul, Rusia și-ar fi tras un obuz în propriul picior.

Al treilea glonț: asigurările

În declarația sa, domnul Șoigu sublinia că acele State ale căror nave ar fi scufundate de Flota rusă s-ar afla în stare de război cu Rusia. Dar lista Statelor a căror aprovizionare cu cereale depinde de Ucraina începe cu China (24%), Spania (18%), Turcia (10%), Italia și Olanda (câte 6%) și Egiptul (5%).

Puțini asiguratori ar accepta să asigure exporturile Rusiei, dacă intră în război cu China, Turcia și trei – patru State NATO. Deja nervozitatea e mare: după bombardamentul de la Ismail, tariful a crescut cu până la 10.000$/zi  la  încărcăturile rusești, față de cele care pleacă din porturile bulgărești și românești.

Concluzia e limpede: tranzitul de mărfuri pe Marea Neagră e vital și pentru Rusia, și pentru Ucraina, iar acest trafic se face, în cea mai mare parte, cu nave sub pavilionul unor terțe State, furnizate de armatori internaționali și asigurate de societăți străine. Materializarea amenințărilor ministrului Șoigu ar fi, așa cum precizează președintele turc, „un dezastru pentru întreaga regiune”. Evoluția nu ar înrăutăți substanțial poziția Ucrainei, dar ar fi devastatoare pentru Rusia. De aceea, nava rusă de patrulare s-a limitat la somații radio nu a tras nici măcar lovituri de avertisment.

Noua strategie: tichia de mărgăritar

E de înțeles, Kremlinul a optat pentru a treia posibilitate, „o soluționare care să le aducă puțin, dar să nu îi umilească”: a anunțat că, până în anul 2030, va construi o bază militară pe Lună!

Deja, politrucii de la televiziunea de Stat speculează că Polul Sud al Lunii va fi alipit Rusiei, după rețeta folosită în Doneț: cei doi sau trei cosmonauți ajunși acolo vor organiza un referendum și Duma va ratifica anexarea. ”Acordul Lunii” (UNOOSA) adoptat de Adunarea Generală ONU în 1979 prevede că nicio parte a Lunii „nu va deveni proprietatea niciunui stat". Dar Rusia nu a ratificat acordul UNOOSA.

Totuși, până și zampoliții putiniști recunosc că Rusia nu are bani pentru o nouă aventură militară, de astă dată în spațiul extraterestru, așa că se preconizează că proiectul va fi finanțat de China. Care n-are suficiente probleme proprii, de rezolvat pe Pământ, așa că sigur își va asuma visurile Rusiei, finanțând militarizarea Lunii...

Nedumerirea amuzată a BBC a stârnit furia politrucului Vladimir Soloviov, de la Rusia 1 TV: „Asta nu e treaba voastră, naziști britanici! Voi, bestiilor, ați colonizat întreaga lume! Iar acum ce vă băgați, gunoaielor? Ptiu, sub-oamenilor! Sper ca toți ticăloșii care lucrează pentru BBC și încă mai au pașaport rusesc să fie puși sub acuzare pentru discreditarea armatei ruse.”

Privite de peste hotare, planurile Kremlinului de expansiune teritorială pe Lună pot părea tichie de mărgăritar. Dar în contextul intern din Rusia, lucrurile capătă sens. Recent, situl oficial al Ministerului rus al Apărării relata cu indignare cum doi invalizi de război au fost luați la bătaie de localnicii din Nerchinsky Zavod, un sătuc din Zabaykalsky Krai: „un grup de șase huligani beți, din care și două femei” i-a atacat, „numindu-i ucigași și batjocorindu-i în fel și chip”, distrugându-le mașina și „acuzându-i că omoară copii și alte asemenea texte de propagandă ucraineană”.

Unul dintre invalizi a ajuns la spital. Au avut noroc: canalul de televiziune de Stat Tsargrad relata, acum câteva zile, cum doi veterani de război au fost omorâți cu pietre de un grup de cetățeni din Krasnodar...

De ani buni, prin agentura de influență, propaganda rusă se străduiește să extindă în Europa, inclusiv în România, ura bolșevică față de militarii NATO. Dar cine sapă groapa altuia... Publicul rus începe să-și dea seama de dimensiunea catastrofală a eșecului aventurii militare din Ucraina și începe să reacționeze.

Pentru a abate atenția, Kremlinul scornește povești cu baze militare pe Lună. Rețeta e veche: în anii 1960 – 1970, sovieticii se lansaseră într-o cursă a înarmărilor cu impact profund asupra nivelului de trai al populației, iar subiectul obsesiv al propagandiștilor regimului era, cum altfel, explorarea Cosmosului. Aceasta ar fi ”noua” strategie a Regimului Putin: „să nu fie umilit”, să mascheze cumva impasul în care a intrat escaladarea amenințărilor la Marea Neagră.

Editorialul poate fi văzut AICI