Au fost cinci și mai plutește doar una. Deși au fost considerate cele mai mari nave al Flotei Comerciale Române, nu era chiar așa. Mai erau două mai mari, dar asta nu le știrbește renumele de nave-amiral. Două s-au scufundat, una a fost casată, a patra e în prezent un fel de rafinărie plutitoare în largul coastelor Nigeriei, iar a cincea a fost preluată de o bancă străină pentru o datorie mai veche a statului român.

Numele celor patru mari tancuri petroliere, cu deplasamentul de 150.000 TDW, mândria flotei strategice a României sunt: Biruința, Unirea, Independența, Libertatea și Pacea. Ideea construcției lor le-a venit comuniștilor, în speță lui Ceaușescu din două considerente. Unu, posibilitatea de a aduce țiței în țară, mult sub prețul pieței, în virtutea prieteniei dintre nea Nicu și fostul Șah-in-Șah al Iranului Reza Pahlavi. Și doi, construirea, la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 a imensei rafinării de la Midia-Năvodari, ulterior denumită Petromidia. Noi mai aveam câteva tancuri petroliere de producție românească, dar destul de vechi și alte cinci: Dacia, Muntenia, Banat, Crișana și Oltenia construite în Japonia, dar la jumătatea deplasamentului celor patru supertancuri ale căror planuri se aflau pe hârtie.

La botezul Independenței sticla de șampanie, aruncată de Elena Ceaușescu, nu s-a spart. Doi ani și jumătate mai târziu nava a explodat, pe Bosfor

Cel mai celebru petrolier a fost Independența. Nava a fost lansată la apă pe data de 28 mai 1977 şi, ca un semn rău, sticla de şampanie aruncată spre bordul navei de către Elena Ceauşescu nu s-a spart. Toţi marinarii de faţă au înlemnit: tradiţia spune că semnul este de rău augur. La televizor, imaginile au arătat doar lansarea sticlei, nu şi impactul fără efect. În prezent, sticla de şampanie se află la Muzeul de Marină Constanţa, alături de macheta petrolierului. Ea a fost donată de Constantin Cumpănă, de 64 de ani, jurnalistul şi autorul unor cărţi despre tragediile navale. „Sticla de vin spumos Zarea mi-a fost adusă în anul 1991 de către inginerul Ion Ursac, de la Şantierul Naval Constanţa, după ce scrisesem în publicaţia Constrast primele articole despre tragedia navei. Nu mă aşteptam ca ea să mai existe. Am fotografiat sticla şi, la scurt timp, am donat-o Muzeului Marinei, pentru că am considerat că acolo îi este locul“, a declarat, acum câțiva ani, într-o declarație de presă, Constantin Cumpănă. Pe 15 noiembrie 1979, nava a fost lovită de un vas grecesc, iar 42 dintre cei 45 de marinari au murit.

Independența a sărit în aer la intrarea pe Bosfor dinspre Marea Marmara

Filmul naufragiului. 42 de marinari au murit

Pe 15 noiembrie 1979,  vasul se afla în Marea Marmara, la intrarea în Strâmtoarea Bosfor, la primele ore ale dimineţii. Petrolierul ea fost lovit de cargoul grecesc Evriali, iar în urma accidentului a izbucnit un incendiu, alimentat de cele 95.000 de tone de ţiţei aflate la bord. Incendiul a dus la producerea unor explozii, în urma cărora s-au înregistrat cele 42 de morţi. Unsprezece corpuri nu au mai fost descoperite niciodată. Au scăpat cu viaţă numai trei persoane, care s-au aruncat în apă în partea opusă celei în care a avut loc accidentul. Tânărul comandant grec vinovat de dezastru, Alekos Adamopulos, a fost condamnat la 20 de luni de închisoare. Perioada de detenție rămasă de executat a fost transformată într-o cauțiune de numai 850 dolari. Nava avea 150.000 tdw, 302 metri lungime şi înălţimea unui bloc cu 15 etaje. Din ea nu s-a mai putut recupera decât fierul vechi. Dup explozia din Marea marmara, cei mai câștigați au fost geamgii turci din vestul Istanbulului, întrucât mai bine de jumătate din metropola turcească arămas fără geamuri.

Când s-a dus la fund, elicea de pe Unirea se învârtea

Petrolierul Unirea a fost cea de-a doua navă de mare tonaj din seria petrolierelor de 150.000 tdw. construite în România, în 1978, la Șantierul naval Constanța. Pe 13 octombrie 1982, ora 09:15, în condiții de mare liniștită și vizibilitate foarte bună, petrolierul Unirea s-a scufundat la circa 40 mile marine sud-sud-est de Capul Caliacra, în Marea Neagră, la adâncimea de aproximativ 1.400 metri, în urma unei explozii care a avut loc la bord. Scufundarea navei Unirea conform Lloyd List, a fost considerată cea mai mare pierdere navală mondială din anul 1982. Practic nava s-a rupt în două, ca în cazul Titanicului. Căpitanul de Cursă Lungă Veronică Păsăreanu, aflat lla bordul unei nave care trecea prin zonă, în drum spre Bosfor, i-a povestit subsemnatului că, în momentul scufundării, elicea încă se mai învârtea. „Mi s-a rupt inima!”, avea lacrimi în ochi marinarul.

Unirea s-a rupt în două vizavi de Cap Caliacra

Bilanț negru: 42 de supraviețuitori și un mort, asistentă medicală

Operațiunile de salvare au fost coordonate de pe malul bulgăresc și au implicat opt nave românești: Motru 25000 tdw, Tg. Bujor 18000 tdw, Mărășești 18000 tdw, Căciulata 8750 tdw, Goștinul 4800 tdw, Grădiștea 4800 tdw, Toplița 2400 tdw și remorcherul Voinicul, cinci nave bulgarești: Perun, Rusalka, Icar, Europa și Kiten, două nave sovietice, Ianghi Iuli și Ianghi Gordelivi, și elicoptere de salvare din România și Bulgaria. Navele românești Motru și Tg. Bujor au salvat fiecare câte 18 membri ai echipajului, iar nava sovietică Ianhghi Iuli 5 membri. Un elicopter românesc, a preluat pe trei dintre cei care au necesitat îngrijiri medicale de urgență. Dintre cei 42 de supravietuitori, marinarul Gabriel Georgescu a fost salvat ultimul, după ce a stat aproape opt ore în apele reci ale Mării Negre, fiind reperat de un elicopter bulgăresc. A fost înregistrat un singur deces, ospătara Ganas Elena.

Biruința, botezată neoficial de o sudoriță, la ordinul comandantului Traian Băsescu

De departe cea mai mediatizată navă, după 1989 a fost petrolierul Biruința, pe care pentru o perioadă, între 1984 și 1987, a fost commandant Căpitanul de Cursă Lungă Traian Băsescu. Ea a fost lanasată la apă în octombrie 1984, iar Băsescu a declarat că a pus o sudoriță să spargă o sticlă de șampanie de prova navei, cu o zi înainte de botezul oficial, din superstiție să nu se întâmple ce s-a întâmplat cu nava sa soră Independența. După 1990, a mai purtat numele Iris Star (1999) și Histria Crown. din 2001, armator fiind compania românească „Histria Shipmanagement“, a comandantului Gheorghe Bosânceanu. Nava a fost scoasă din uz la sfârșitul anului 2007, după ce a efectuat mai mult de 340 de voiaje. Petrolierul Histria Crown a fost transformat în rafinărie plutitoare, capabil să prelucreze 45.000 barili/ zi și stocarea a un milion de barili de petrol. Reconversia foste nave Biruința a fost efectuată la Keppel Naval din Singapore în anul 2009, de cea mai mare companie de profil din Malaesia, Bumi Armada. Nava se numește acum Armada Perdana și este deținută de compania Agip care a investit în ea 300 de milioane de dolari.

Biruința a ajuns o rafinărie plutitoare în Nigeria

Libertatea a navigat sub pavilion de complezență până să fie casată de indieni

Libertatea nu a devenit așa celebră ca suratele ei, deși a fost lansată la apă în 1981 și a făcut prima cursă către Tobruk, Libia în august 1981. Revoluția a prins-o în proprietatea Uzinexportimport, un mamut communist care n-a avut puterea să o repare după ce a suferit un accident navaș, chiar în portul Constanța. O bucată bună din carena navei a fost ruptă la impactul cu cheul și a rămas legată la mal ani buni, până a fost preluată și reprataă de armatorul Gheorghe Bosânceau care a rebotezat-o Histria Prestige. Nava a navigat sub acest nume până în 2005 când a fost vândută la fier vechi șităiată în șantierul Alang din India. Oricum ea fusese readiată din RTegistrul naval roman, actuala Autoritate Navală Română și naviga sub un pavilion de complezență.

Libertatea a fost tăiată într-un șantier indian

Pacea, confiscată de Cehoslovacia pentru o datorie a lui Ceaușescu

Cea de-a cincea navă din serie a stat și ea puțin sub pavilion românesc. Proiectată să fie terminată în 1982, a fost luată, neterminată, în 1980, de o bancă din Cehoslovacia, căreia regimul lui Ceaușescu îi datora 10 milioane de dolari. Din investigația sussemnatului, Pacea ar fi ajuns să navigheze, sub pavilion sud-african, cu numele de Black Eagle II. Dar informația nu este verificată sufficient.