Din această cauză, cred psihologii de la Asociația „Împreună Pas cu Pas”, există o tendință tot mai mare de a judeca și de a eticheta un copil cu o asemenea tulburare, înainte de a-i asculta povestea lui și a familiei
Dramă și scepticism
„Dacă privim din exterior această problemă, fără a avea cunoștințe despre implicațiile reale ale autismului, oamenii sunt înțelegători și bine intenționați. Adevărata problemă și, totodată, dramă, este atunci când încercăm să-i integrăm pe acești copii minunați în școlile tradiționale. Ceilalți părinți privesc această integrare cu scepticism, însă foarte puțin oameni înțeleg că un simptom extrem de important și greu de înțeles și de recuperat este fix interacțiunea socială, pe care nu o poate dobândi decât în cadrul unui colectiv. În momentul în care începe procedura de înscriere a copilului în școală, părintele este entuziast și plin de optimism, însă constată pe parcurs că lucrurile sunt mult mai complexe și intră într-un cerc vicios cu amprente emoționale majore asupra copilului și asupra familiei sale. Cu atât mai mare este dezamăgirea părinților, cu cât aceștia fac eforturi financiare uriașe pentru a acoperi costurile programelor de terapie timp de 3-4 ani, până în ziua care trebuie să intre în clasa I. Mulți părinți cred că micuții lor vor fi primiți cu brațele deschise, însă la ora actuală sistemul educațional din România nu este pregătit să-i integreze în mod natural pe copiii cu autism. Unul din motive este lipsa de fonduri destinate pregătirii cadrelor didactice”, consideră psihologul clinician Nicoleta Burlacu, specializat pe tulburări de spectru autist și, totodată, președintele Asociației „Împreună Pas cu Pas”.
Cauzele intergrării greoaie
În opinia psihologului, există o serie de probleme de sistem, care fac greoaie integrarea naturală a copiilor cu autism. Acestea sunt:
- Lipsa bugetului în unitățile de învățământ, pentru participarea cadrelor didactice la workshopuri, seminarii sau cursuri specifice copiilor cu autism;
- Profesori fără experiență în gestionarea comportamentelor copiilor cu autism;
- Lipsa de informare a copiilor din clasa cu privire la faptul că în colectivul lor există un copil cu autism și lipsa informării cu privire la manifestările copilului cu autism, precum și importanța integrării lui în societate;
- Lipsa unor profesori care să-și asume responsabilitatea realizării, la fiecare început de an, a evaluării numărului de copii cu autism, pentru a identifica clar resursele și dificultățile;
- Numărul mult prea mic al profesorilor de sprijin și al specialiștilor angajați în procesul educațional cu cerințe speciale (psihologi, logopezi, psihoterapeuți, psihopedagogi);
- Lipsa orelor de intervenție în cadrul școlii a profesorul de sprijin cu copilul autist;
- Evaluarea copiilor trebuie să fie realizată pe baza unor teste validate științific și specifice autismului;
- Programa specială trebuie să fie realizată pe baza unei evaluări clinice, de specialiști, și nu de cadrele didactice;
- Lipsa unor materiale care să corespundă sau să fie adaptate nevoilor, cerințelor și limitelor copiilor cu autism.
Ce este autismul?
Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură neurobiologică, care apare, adeseori, la naștere sau la vârsta de 18 luni – 2 ani a copilului. Autismul este un sindrom comportamental carecterizat prin dificultăți în comunicare și limbaj, social și comportamental (prin comportamente stereotipe, repetitive, autostimulări). Statisticile arată că autismul apare mai des la baieti decât la fete, proporția fiind de 1 la 4 și este întalnit în toate tipurile de familii, indiferent de statut, mediu, rasă, etnie, nivel intelectual etc. Conform raportului Ministerului Sănătății din 2012, România înregistra 7.179 de persoane diagnosticate cu autism, însă specialiștii sunt de părere că numărul reale este chiar de 2-3 ori mai mare.
Recomandările noastre
