Social
Tinerii între 18 și 24 de ani fără job sau studii depășesc un nivel critic. Valul tăcut al șomajului
Somaj / Sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
INS și Eurostat indică un fenomen în creștere: tot mai mulți tineri din România cu vârsta între 18 și 24 de ani nu lucrează, nu urmează studii și nu sunt în programe de formare. Fenomenul NEET devine o vulnerabilitate socială majoră, agravată de migrație, abandon școlar și lipsa tranziției către piața muncii.
Un fenomen care trece neobservat în spațiul public
România se confruntă cu o realitate care nu provoacă proteste, nu ocupă piațele și nu generează reacții politice urgente, dar se adâncește de la an la an. Tinerii între 18 și 24 de ani care nu lucrează, nu merg la școală și nu sunt înscriși în niciun program de formare profesională reprezintă categoria NEET – „Not in Employment, Education or Training”. INS și Eurostat semnalează că această categorie a ajuns la un nivel considerat critic în evaluările europene, plasând România printre statele cu cele mai serioase riscuri sociale pe termen mediu.
Fenomenul este discret, pentru că nu are vizibilitatea altor probleme economice. Nu apar greve, nu există cereri colective, iar cei afectați rareori își fac vocea auzită. Este un val tăcut, așezat la marginea economiei reale, dar cu efecte directe asupra structurii pieței muncii și asupra capacității țării de a-și păstra forța de muncă tânără.
Semnalele din datele INS și Eurostat
INS arată în statisticile privind forța de muncă că tranziția tinerilor de la studii către un loc de muncă rămâne deficitară. Mulți dintre cei care finalizează liceul sau studii postliceale nu reușesc să intre rapid pe piața muncii. Alții abandonează școala înainte de finalizare și rămân în afara oricărui sistem de pregătire.
Eurostat, prin indicatorul NEET, confirmă aceeași tendință, incluzând România între statele membre ale Uniunii Europene unde proporția tinerilor deconectați de la economie și educație se situează peste zona considerată sustenabilă.
În interpretarea experților europeni, o pondere ridicată a tinerilor NEET semnalează lipsa programelor eficiente de integrare profesională, o piață a muncii rigidă, presiune socială ridicată în mediile vulnerabile și un sistem educațional care pierde un număr semnificativ de elevi la trecerea între cicluri.
De ce ajung tinerii în zona NEET
Specialiștii în sociologie și economie observă că fenomenul este alimentat de mai multe direcții. O parte dintre tineri se lovesc de competiția puternică de pe piața muncii, unde primul angajator caută experiență, deși generațiile aflate la început nu o pot avea. Mulți provin din medii cu vulnerabilități sociale, unde lipsa resurselor materiale influențează decizia de a continua studiile. Alții migrează temporar, se întorc fără calificări suplimentare și intră în categoria celor fără activitate.
Abandonul școlar rămâne un factor definitoriu. INS arată constant în rapoartele sale că rata părăsirii timpurii a școlii se menține ridicată în anumite regiuni. Tinerii care încheie educația înainte de finalizarea liceului se confruntă cu un acces extrem de limitat la locuri de muncă stabile, ceea ce îi împinge în zona de șomaj latent.
La acestea se adaugă și lipsa unor programe naționale de mentorat profesional. Tranziția de la studiile liceale la o calificare practică necesită structuri instituționale care să pună în contact tinerii cu angajatorii. În absența lor, tinerii rămân suspendați între școală și muncă.
Un cerc vicios al lipsei de perspectivă
Consecințele includ o diminuare a veniturilor la nivel individual, dar și un risc crescut de excludere socială. Tinerii NEET au o șansă mai mare de a rămâne în afara economiei pe termen lung. Eurostat arată în analizele sale generale că, la nivel european, cu cât un tânăr petrece mai mult timp în afara pieței muncii sau a educației, cu atât reintegrarea devine mai dificilă.
La nivel macroeconomic, fenomenul reduce baza de contribuabili și afectează dezvoltarea pe termen lung. România, cu un deficit demografic accentuat și cu migrație masivă spre Occident, resimte mai acut decât alte state efectele tinerilor care nu sunt integrați activ în societate. Pierderea unei generații înseamnă pierderea investițiilor publice în educație, scăderea competențelor colective și diminuarea competitivității economiei.
Regiunile vulnerabile și decalajele interne
INS evidențiază diferențe teritoriale consistente. Regiunile din sud și est concentrează cele mai multe vulnerabilități. Zonele în care agricultura este dominantă și în care oportunitățile de angajare în industrie și servicii sunt reduse tind să genereze cele mai multe cazuri de tineri fără activitate. În mediul rural, situația este și mai accentuată. Migrația părinților, abandonul școlar, accesul dificil la transport și distanța față de centrele economice cresc probabilitatea ca un tânăr să rămână în afara educației și a pieței muncii.
În urban, fenomenul arată altfel. Mulți tineri se află într-o „pauză prelungită” între liceu și angajare, fie din cauza lipsei oportunităților de debut, fie din cauza neîncrederii în piața muncii. Alții acumulează perioade fără activitate după încercări repetate de a intra în sectoare supra-aglomerate, precum servicii, retail sau IT entry-level.
