530 de hectare de teren, din fostele zone industriale,  sunt prevăzute pentru urbanizare, în Timișoara. Suprafața e echivalentul a 6,5% din intravilanul municipiului.

Urbanizarea zonelor industriale, un demers nou

Primăria e pe cale să stabilească  modul în care fostele zone industriale din oraș vor putea fi transformate în zone urbane. Proiectul de hotărâre, actualizat, al procedurilor de restructurare urbană,  va fi dezbătut public, azi, 12 mai. Într-o variantă ajustată. Una care să răspundă “cât mai bine nevoilor de dezvoltare ale Timișoarei”. Aceasta după ce vechea formă, la un pas să intre la votul consilierilor locali, a fost vehement criticată de mediul de afaceri și de proprietarii de terenuri industriale. Și a fost retrasă de la vot.

Noua variantă a ținut cont de propunerile făcute de contestatari. Primăria recunoaște că nu are experiență în acest proces. Viceprimarul Paula Romocean spunea că:  “suntem conștienți că este vorba despre un demers nou. Un proces prin care nu am trecut nici noi ca administrație, și nici partenerii noștri”. Viceprimarul a explicat că pentru administrația din Timișoara e important să se asigure că oamenii care vor locui în cartierele rezidențiale construite pe aceste terenuri vor avea acolo grădinițe, școli, parcuri, legături bune la transportul în comun.

Proprietarii, obligați să construiască pe banii lor, școli, grădinițe, să cedeze teren

Proiectul de hotărâre detaliază toate etapele procedurii. De la negocierea dintre  investitor cu o comisie a municipalității,  elaborarea unui masteplan, a Planului Urbanistic Zonal de restructurare. Procedura de restructurare este obligatorie conform prevederilor din Planul de Urbanism General pentru transformarea fostelor zone industriale.

Practic, proprietarii de terenuri care ar fi vrut să dezvolte un proiect privat erau obligați să cedeze primăriei o parte din teren, să construiască pe cheltuiala lor un edificiu sau obiectiv de interes public, să asigure banii pentru garanția de bună execuție. Abia după ce aceste etape erau consumate, iar construcțiile de interes public erau trecute în proprietatea Municipiului Timișoara, investitorii  puteau să-și depună  spre avizare la Primăria Timișoara  proiectele proprii.

Urbanizarea în varianta Fritz, comparată cu naționalizarea

Ilie Sîrbu, coordonator de proiecte la Asociației “Salvați Patrimoniul Timișoarei” a comparat încercarea administrației Fritz  de urbanizare a terenurilor industrial cu naționalizarea forțată din anii ’50. Alt contestatar al proiectului, în forma inițială, dezvoltatorul Marius Cristescu, a spus că naționalizarea e mascată de faptul că proprietarii sunt obligați să doneze terenurile și construcțiile.

“Sunt absolut de acord să fac ceva pentru orașul ăsta în care m-am născut și trăiesc de 55 de ani. Însă vrem ca toți investitorii, români sau străini, să aibă același tratament. Să știm – 5% din investiție ca bani, 5% din teren sau ce procent se hotărăște. Dar ar să fie același pentru toți. Toți vrem să facem obiective sociale pentru oraș. Trebuie stabilit un procent just, fără discriminări”, a mai adăugat omul de afaceri Marius Cristescu, are împreună cu fratele său dețin Grupul de firme Bega, citat de renașterea.ro