Te rog nu te întoarce din lună | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

Titlul nostru parafrazează pe cel al unui roman de Dean Bakopoulos, apărut acum un deceniu (în original era Please don‘t come back from the moon).

 Ce are acest titlu de-a face cu recentele alegeri prezidențiale americane vom vedea numaidecât. În romanul mai sus amintit, tatăl părăsea familia, iar mama explica copilului situația astfel: tata a plecat pe lună. Și nu era vorba despre un singur tată, ci de foarte mulți, bărbați care lucraseră mulți ani în fabricile din zona Detroitului, și care au fost disponibilizați atunci când industria auto a trecut printr-o perioadă dificilă. Pentru că nu existau alte șanse într-o zonă monoindustrială și cu o mulțime de probleme sociale, unii dintre bărbați căutau soluții de evadare, iar aceste soluții nu includeau și problemele familiei rămase în urmă. Documentarul Roger and me, primul film de mare impact pe care Michael Moore l-a realizat, în 1989, explorează aceeași lume a Michiganului profund, în care economia orașului Flint este distrusă de decizia managerului principal Roger B. Smith de a închide o fabrică General Motors. Dacă managerul ar fi fost sentimental, ar fi trebuit să-și aducă aminte că General Motors a început la Flint în 1908, tot așa după cum se poate spune că marca Dacia a început la Mioveni. În documentarul Roger and me, Michael Moore analizează distanța uriașă dintre oamenii obișnuiți și managerii ale căror decizii afectează destinele atâtor oameni. Aceste probleme sociale și economice pot fi bine înțelese și în România, pentru că și la noi există orașe care s-au dezvoltat în jurul câte unei fabrici cu mulți angajați. Referințele pe care le amintesc aici nu sunt anecdotice, ci pot fi extinse la scala unui întreg stat, Michigan, cu o populație de aproape 10 milioane de locuitori. Copiii din generația discutată de romanul lui Dean Bakopoulos au crescut, și acum votează în alegeri. În alegerile primare democrate din Michigan (pe 8 martie 2016), Bernie Sanders a câștigat cu 598.943 de voturi, în comparație cu cele 581.775 voturi care s-au dus către Hillary Clinton. Un asemenea răspuns al electoratului din Michigan ar fi trebuit să fie un semnal serios pentru intensificarea campaniei candidatei democrate pentru președinție în Michigan, chiar dacă acesta era un stat care, în mod tradițional, ar fi votat pentru candidații democrați. Votul acesta ar putea fi interpretat drept un semnal împotriva candidaților care erau percepuți drept reprezentanți ai clasei politice tradiționale. A existat o categorie importantă a electoratului care a blamat la un nivel foarte personal anumite decizii politice luate în perioada mandatelor lui Bill Clinton. Cu toate că alegerile primare din Michigan dăduseră un semnal important, campania electorală pe care a desfășurat-o Hillary Clinton a inclus o eroare strategică majoră: nu a acoperit suficient de bine Michigan. Nu au fost suficient de multe evenimente, nu a existat o strategie câștigătoare în mass media locală care să suplinească absența candidatei democrate de la întâlnirile cu electoratul din Michigan. Pe scurt, campania democrată a considerat în stagiile finale ale alegerilor prezidențiale că acele categorii sociale din Michigan profund afectate de transformările din economia statului nu ar putea balansa în mod decisiv spre candidatul republican, al cărui profil personal semăna mai degrabă cu managerul Roger Smith decât cu oricine altcineva. Calculul a fost greșit: oamenii care au pierdut mult în viață își pot proiecta speranțe într-un mod neașteptat. Donald Trump a primit în Michigan 2.279.210 de voturi, iar Hillary Clinton 2.267.373.