Cea care a umbrit-o a fost condamnarea la închisoare pe viaţă, specială, care prevede izolarea deţinuţilor, o oră la aer, restricţii mai severe pentru a telefona şi a fi vizitaţi de rude. Condamnaţii sunt Ahmet Altan, scriitor şi jurnalist, fratele său Mehmet, economist şi editorialist şi veterana jurnalismului turc Nazli Iliak, 74 de ani, notează  Huffpost.

Curtea Tribunalului din Istanbul, la sfârşitul celei de a 5-a audieri din proces, care-i acuza de a fi încercat să ''răstoarne ordinea constituţională prin intermediul forţei şi violenţelor'', a admis cererea Procuraturii pentru închisoare pe viaţă pentru cei trei, ca şi pentru alţi acuzaţi, jurnalistul Şükrü Tuğrul Özşemgül, Fevzi Yazıcı, expert designer şi Yakup Şimşek, art director, toţi colaboratori ai cotidianului Zaman. Toţi aceştia pentru nicio altă vină, în afara aceleia de a-şi fi făcut propria meserie.
Ahmet şi Mehmet Altan au fost ambii arestaţi pe 10 septembrie 2016, în timp ce Iliack şi ceilalţi trei au ajuns în carceră în prima  rundăde arestări a regimului după eşuarea loviturii de stat.

Ce s-a întâmplat ieri, a fost socant: o sentinţă prin una din multele proceduri judiciare împotriva jurnaliştilor acuzaţi că au avut legătură cu tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016. Toţi aceştia riscă să fie condamnaţi la închisoare pe viaţă, fără cale de întoarcere.
Folosind cuvintele lui Ahmet Altan, scriitorul de faimă internaţională, unicul romancier aflat închis din Europa, ne aflăm în faţa unui ''mizerabil surogat de act de acuzare, lipsit nu numai de inteligenţă, dar şi de respect pentru lege şi prea slab pentru a susţine greutatea imensă a condamnării pe viaţă cerută de Ministerul public''.

Acuzaţii atât de paradoxale că n-ar merita nici măcar o apărare serioasă. Jurnalişti şi intelectuali turci sunt acuzaţi de a fi trimis ''mesaje subliminale'' (concepute să fie transmise sub limitele normale ale percepţiei), în zilele precedente loviturii de stat, pentru a-i favoriza reuşita. Plecând de la vreun oarecare articol şi o apariţie Tv, nu e nimic altceva care să susţină acuzaţiile de lovitură de stat şi de legături cu oameni acuzaţi de a fi pus la cale puciul falimentar.

Nu putem decât să fim îngrijoraţi şi deziluzionaţi. N-a folosit la nimic sentinţa Curţii Constituţionale care dispusese eliberarea imputaţilor fiindcă le fuseseră violate drepturile elementare ale omului. Această sentinţă a decretat dispariţia statului de drept în Turcia. Nimeni nu mai are acum nicio justificare să nege acest lucru. Turcia s-a "teleportat" în cea mai urâtă perioadă a omenirii când nu avea dreptul nici să ridice capul darămite să se revolte…ar fi fost decapitat.