Cutia cu bomboane

La începutul anchetei, nu au fost excluse din start nici variantele că nu a fost neapărat o crimă, ci un accident sau o sinucidere. Cu atât mai mult cu cât victima mai avusese o tentativă de suicid. „Sunt atât de nefericită” - declarase ea atunci. Dar declaraţiile celor care au fost de faţă când a murit, care susţineau că Tita era foarte veselă şi fericită că urmează să se mărite, au exclus această posibilitate.

A fost exclusă şi varianta unui accident. Tita obişnuia să ia în fiecare seară nişte laxative. Putea ca farmacistul să fi greşit şi una dintre caşete să fie cu otravă? A fost exclusă şi această variantă. S-a analizat inclusiv paharul din care sora ei i-a adus să bea apă şi din care mai băuse cu puţin timp înainte. Apa era curată.

Între timp, o informaţie esenţială vine să îndrepte toată atenţia către amantul Liviu Ciulei. Slujnica Titei, Maria Suciu, a declarat că acesta venise în vizită în data de 24 decembrie şi adusese un cadou. O cutie de bomboane. Despre această cutie de bomboane au declarat şi cele două femei care o vizitaseră pe Tita, sora ei şi Marioara Constantinescu. Tita voise să le servească şi pe ele cu bomboane, dar o refuzaseră. Mâncase numai ea. Peste puţin timp avea să moară. Au fost analizate bomboanele din cutie. Erau injectate cu cianură de potasiu. Părea ultimul argument pentru vinovăţia lui Liviu Ciulei.

Procesul inginerului Liviu Ciulley

Procesul a făcut vâlvă în epocă. Marii jurnalişti ai vremii au relatat evenimentul.

Audierea lui Ghiţă Cristescu este descrisă astfel, în ziarul „Dreptatea” (foto) de Nicu Carandino, directorul publicaţiei:

„A păşit emoţionat în faţa juraţilor. Fără doliu, figura sa era îmbujorată, întocmai ca şi cravata în chip de ciucure aprins arborată la gât. Povesteşte pe rând toată evoluţia legăturii dintre Tita şi inginerul Liviu Ciulley, afirmând că acuzatul promisese fiicei sale că o va lua în căsătorie.

Descrise apoi caracterul gelos al inculpatului şi felul în care el, tatăl, a luat parte la moartea tragică a copilei sale. Arată apoi că nu s-a gândit niciodată ca Liviu Ciulley să fie asasinul şi ajunge totuşi la această concluzie după o lungă înşiruire a faptelor”.

Despre mama Titei, Ana Cristescu şi sora ei, Cella Gregorian, marele ziarist nu are aceleaşi cuvinte ponderate:

„Au avut o ţinută suburbană, împănată cu un vocabular de o savoare şi o sugestivitate de mahala, cu accese de plâns şi acuzaţii violente, încoronată, la sfârşit, de invective şi insulte”.

 

Au mai fost audiaţi şi cumnatul Titei, avocatul Mihai Gregorian, care a susţinut cu tărie vinovăţia lui Liviu Ciulley (foto), dar şi Cuza Hotta, logodnicul Titei. Acesta a încercat să se distanţeze cât mai mult de eveniment, pe motiv că îi afectează statutul său de funcţionar la Externe.

Liviu Ciulley a fost apărat de o echipă redutabilă de avocaţi, în frunte cu maestrul Istrate Micescu, decanul Baroului Ilfov.

Cu toată povestea care părea atât de închegată, totuşi, Procuratura nu a reuşit să demonstreze convingător vinovăţia omului de afaceri. Astfel că pe data de 3 octombrie 1936, se pronunţă verdictul. Liviu Ciulley a fost absolvit de orice vină. Achitat! Aşadar, o crimă rămânea cu autor necunoscut.

Desigur că au fost mulţi care au fost convinşi de vinovăţia lui şi nu au crezut în verdictul dat de tribunal.