Politica
Tăriceanu îşi cere scuze pentru că l-a confundat pe fiul disidentului comunist Andrei Ursu cu altcineva. Breaking news
Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a transmis vineri, prin intermediul unei scrisori deschise, scuze pentru confuzia pe care a făcut-o joi seara la Digi24, când a declarat că Andrei Ursu i-a fost student și că îi împărtășise „cu mare frică” tragedia prin care trecea familia sa.
Redăm scrisoarea transmisă de Călin Popescu Tăriceanu pentru Andrei Ursu, demers care reprezintă un gest rar întâlnit în politica din România.
„Domnule Andrei Ursu,
Am citit cu surprindere și amărăciune scrisoarea dumneavoastră.
Vreau, înainte de toate, să îmi prezint cele mai oneste scuze, pentru
că aveți dreptate, nu am avut onoarea de a ne cunoaște vreodată.
Pierderea mea, aș spune.
Nu am avut nicio clipă, așa cum mă acuzați, intenția de a mă
"asocia în mod abject" cu drama tatălui dumneavostră ori să
exploatez politic sau în orice alt fel această situație. Pur și
simplu, am făcut o regretabilă confuzie, de care m-am convins nu după
scrisoarea dvs, ci doar după ce l-am sunat pe Gheorghe Rusu, colegul
meu de catedră de la aceea vreme - șef de lucrări, dr. ing., invocat
în emisiunea de la Digi 24. Abia el mi-a explicat, având, poate, o
memorie mai bună, că e vorba de un alt student, un băiat înalt, mi-a
spus, subțirel și brunet care trăia și el o dramă oarecum
similară. Ca el, ca dvs, au mai fost, poate, destui în acele vremuri.
În orice caz, e probabil că această nedorită suprapunere de
situații s-a produs în mintea mea și din cauza faptului că în
facultatea de construcții, unde eram asistent în acea perioadă, cazul
tatălui dvs. era intens comentat, în surdină, desigur, pentru că
inginerul Gheorghe Ursu era un inginer „de-al nostru" și mai erau
încă profesori care îl cunoscuseră ca student.
Un psiholog ar spune, poate, că pe fondul scuturării de comunism, am
vrut să cred asta, mai mult decât am crezut în fapt.
Am trăit câteva decenii, deci, ferm convins că l-am avut student pe
fiul lui Gheorghe Ursu când, de fapt, fusese vorba de altcineva.
Încă o dată, îmi prezint scuzele cele mai sincere pentru această
eroare umană. O eroare care nu merită, cred eu, reproșuri atât de
tăioase din partea dvs. Vă reamintesc că am fost printre primii care
au cerut demisia procurorului Augustin Lazăr tocmai pentru că am
considerat că un om angrenat în prigonirea opozanților regimului
comunist, precum a fost și tatăl dvs., nu își are locul într-o
funcție publică de asemenea nivel.
Am refuzat, din același motiv, să merg la discuțiile cu președintele
României de la Cotroceni.
Atât timp cât mi-am asumat cu fermitate această bătălie, nu văd ce
capital politic aș fi putut obține doar relatând o discuție de acum
aproape 40 de ani cu fiul unui mare disident.
A mă acuza de "manevre insalubre" înseamnă a crede că eu aș fi
mizat total și nejustificat pe complicitatea dvs. în perpetuarea a
ceea ce numiți o minciună abjectă, că nu aș fi luat în calcul
nicio clipă o reacție a dvs. mai mult decât firească de dezmințire,
ceea ce s-a și produs, de fapt. Chiar credeți că aș fi putut fi
atât de naiv?
Spuneți că am făcut asta urmărind "interese de moment". În
realitate, privind în jur cu uimire și tristețe, încep să cred
exact contrariul: că lupta în care m-am angrenat pentru demiterea
fostului procuror de la Aiud seamănă cu a lui Don Quijote cu morile de
vânt și că mi-am pus în cap mai mulți decât mi-am adus aproape.
În orice caz, marii "anticomuniști" ai patriei, cu a lor tăcere
complice, sunt o cauză sigur pierdută pentru mine.
Dle. Ursu, închei prin a vă da, încă o dată, asigurările mele cele
mai sincere că nu am urmărit nicio clipă vreun demers politicianist
care să se bazeze pe suferințele unui om, mai ales ale unuia precum
tatăl dvs. Nu văd cum ar fi servit asta cauzei mele, lupta mea cu
sistemul paralel și nelegal de putere în care actualul Procuror
General, cel pe care chiar dvs. l-ați criticat aspru în aceste zile
pentru modul jenant în care a instrumentat dosarul Revoluției, este
mai mult decât o simplă rotiță.
Și eu, ca și dvs., împărtășim aceleași principii, cred, măcar
în atitudinea față de comunism și suntem la fel de revoltați față
de cazul domnului Augustin Lazăr. Păcat, aș spune, că nu aceeași
opinie față de prigonitorul de disidenți o au și alți membri ai
Fundației "Gheorghe Ursu", pe care ați înființat-o cu mulți ani în
urmă, ori alți intelectuali care și-au manifestat, cândva, revolta
față de mușamalizarea dosarului Ursu de către conjurația
procurori-servicii-poliție-judecători, dar azi se întrec a-l
preamări și premia pe Augustin Lazăr, "tatăl" deținuților de la
Aiud. Ori, pur și simplu, tac din gură, dar cine tace, se știe,
consimte!
Cu deosebită considerație, al dvs Călin Popescu-Tăriceanu
București, 12 aprilie, 2019”, a transmis Tăriceanu în scrisoarea deschisă.
La acestă situaţie s-a ajuns după ce Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, a negat că l-a cunoscut vreodată pe preşedintele Senatului, dar și că i-a fost student.
