În vreme ce protestele împotriva puterii financiare globale se extind în toată lumea, temerile "indignaţilor" au fost confirmate ştiinţific. O analiză a legăturilor dintre 43.000 de corporaţii transnaţionale a identificat un grup relativ restrâns de companii, bănci în majoritatea lor, care deţin o parte uriaşă din economia globală.

Deşi analiza a avut parte şi de critici, experţii prestigioşi contactaţi de publicaţia "New Scientist" susţin că studiul este un demers unic în încercarea de a descâlci iţele prin care economia mondială este controlată. Studiul ştiinţific care măsoară puterea Ideea că un pumn de bancheri deţine o mare bucată din economia globală nu este nici o noutate pentru protestatarii "Occupy Wall Street". Dar analiza realizată de trei experţi în teoria sistemelor de la Swiss Federal Institute of Technology din Zürich este prima care depăşeşte graniţele ideologiilor, pentru a identifica empiric o asemenea reţea de putere. Cercetarea combină matematicile, de mult timp folosite pentru a modela sistemele naturale, cu date cuprinzătoare agregate pentru a desena harta proprietăţilor corporaţiilor transnaţionale. "Realitatea este atât de complexă, trebuie să ne îndepărtăm de dogme, fie ele teoria conspiraţiei sau piaţa liberă", spune James Glattfelder, unul dintre autorii studiului. "Analiza noastră se bazează pe date obiective." Studii anterioare dezvăluiseră că un număr mic de transnaţionale deţine felii mari din economia mondială, dar incluseseră un număr limitat de companii şi făcuseră abstracţie de proprietăţile indirecte. Prin urmare, ele nu au putut estima în ce măsură acest fenomen afectează economia mondială. Dacă o face mai stabilă sau nu, de exmplu. Or, acesta este marele merit al echipei de la Zürich. Pornind de la Orbis 2007, o bază de date care contabilizează 37 de milioane de companii şi investitori din întreaga lume, au extras 43.060 de corporaţii transnaţionale şi proprietăţile comune care le leagă. Apoi au construit un model al companiilor care controlează ale companii prin deţinerea de acţiuni şi l-au coroborat cu câştigurile fiecărei companii, pentru a trasa structura puterii economice mondiale.

Nucleul dur al celor 1318 transnaţionale şi "super-entitatea" de 147

Studiul, care urmează a fi publicat în "PloS One" a scos în evidenţă un nucleu de 1318 firme cu proprietăţi interconectate (vezi imaginea). Fiecare din cele 1318 firme are legături cu două sau mai multe alte companii. Media conexiunilor este de 20. Mai mult, deşi reprezintă 20% din câştigurile globale, cele 1318 par să deţină împreună, prin participaţiile lor, majoritatea firmelor "blue chip" ( aşa cum sunt numite cele mai sigure, mai rentabile şi mai stabile companii) şi manufacturiere - "adevărata economie" - reprezentând peste 60% din câştigurile globale. Când echipa a făcut încă un pas spre a descâlci reţeaua de proprietăţi, a descoperit că, de fapt, nucleul poate fi restrâns la o "super-entitate" de 147 de companii, încă şi mai strâns legate - toate posesiunile lor sunt deţinute de alţi membri ai "super-entităţii" - şi care controlează 40% din bogăţia totală a reţelei. "Intr-adevăr, mai puţin de 1% dintre companii controlează 40% din întreaga reţea", spune Glattfelder. "Majoritatea sunt instituţii financiare. Topul 20 include Barclays Bank, JP Morgan Chase & Co, şi Goldman Sachs Group. John Driffil, de la University of London, expert în macroeconomie, spune că valoarea analizei nu constă doar în demonstraţia că un număr mic de companii controlează economia lumii, ci mai ales în înţelegerea mecanismelor stabilităţii economice. Concentrarea puterii nu este, în sine, bună sau rea, spune echipa din Zürich, dar legăturile strânse ale "super-entităţii" pot fi. Aşa cum lumea a descoperit în 2008, asemenea reţele sunt instabile. "Dacă o companie este în suferinţă, răul se propagă", spune Glattfelder.

Este nevoie de legi anti-trust globale

"Este tulburător să vezi cât de legate sunt lucrurile", susţine şi George Sugihara, de la Scripps Institution of Oceanography din La Jolla, California, un expert în sisteme complexe, consilier al Deutsche Bank. Yaneer Ban-Yam, şeful New England Complex Systems Institute (NECSI), avertizează că studiul asumă că proprietatea echivalează cu controlul, ceea ce nu e întotdeauna adevărat. Multe proprietăţi ale companiilor sunt deţinute de fonduri de administrare, care pot sau nu controla activităţile companiilor proprietare. Impactul acestui fenomen asupra sistemului cere analize suplimentare, crede Ban-Yam. "New Scientist" consideră că marele merit al analizei este că, identificând arhitectura puterii economice globale, ar putea contribui la stabilizarea ei. Prin identificarea aspectelor vulnerabile ale sistemului, economiştii pot sugera soluţii pentru a impiedica viitoarele colapsuri să se răspândească în întreaga economie. Glattfelder spune că s-ar putea să fie nevoie de legi anti-trust globale - care acum există doar la nivelul statelor - pentru a limita legăturile dintre transnaţionale. Sugihara declară că analiza oferă o soluţie posibilă: firmele ar trebui taxate pentru exces de interconectivitate, pentru a descuraja acest risc.

Reţeaua se opune la orice schimbare

Un lucru sigur nu rimează cu protestele "indiganţilor": "super-entitatea" este improbabil să fie rezultatul unei conspiraţii pentru a conduce lumea. "Asemenea structuri sunt naturale", spune Sugihara. Nou-veniţii într-o reţea preferă să se conecteze cu membrii care au cele mai multe conexiuni. Transnaţionalele cumpără participaţii la alte transnaţionale pentru profit, nu pentru dominarea lumii. "Studiul demonstrează cu claritate că regulile simple după care transnaţionalele se conduc nasc spontan grupuri superconectate", spune Sugihara. Deci "super-entitatea" nu este rezultatul unei conspiraţii. Adevărata întrebare, spune echipa de la Zürich, este dacă ea poate exercita o putere politică concertată. Drifill crede că 147 este un număr prea mare pentru o înţelegere secretă. Dan Braha de la NECSI bănuieşte că cele 147 de companii concurează pe piaţă, dar acţionează împreună pentru interese comune. Opoziţia la schimbările structurii reţelei este unul dintre aceste interese.

"Top 50 al celor 147 de companii care formează "super-entitatea"

1. Barclays plc 2. Capital Group Companies Inc 3. FMR Corporation 4. AXA 5. State Street Corporation 6. JP Morgan Chase & Co 7. Legal & General Group plc 8. Vanguard Group Inc 9. UBS AG 10. Merrill Lynch & Co Inc 11. Wellington Management Co LLP 12. Deutsche Bank AG 13. Franklin Resources Inc 14. Credit Suisse Group 15. Walton Enterprises LLC 16. Bank of New York Mellon Corp 17. Natixis 18. Goldman Sachs Group Inc 19. T Rowe Price Group Inc 20. Legg Mason Inc 21. Morgan Stanley 22. Mitsubishi UFJ Financial Group Inc 23. Northern Trust Corporation 24. Société Générale 25. Bank of America Corporation 26. Lloyds TSB Group plc 27. Invesco plc 28. Allianz SE 29. TIAA 30. Old Mutual Public Limited Company 31. Aviva plc 32. Schroders plc 33. Dodge & Cox 34. Lehman Brothers Holdings Inc* 35. Sun Life Financial Inc 36. Standard Life plc 37. CNCE 38. Nomura Holdings Inc 39. The Depository Trust Company 40. Massachusetts Mutual Life Insurance 41. ING Groep NV 42. Brandes Investment Partners LP 43. Unicredito Italiano SPA 44. Deposit Insurance Corporation of Japan 45. Vereniging Aegon 46. BNP Paribas 47. Affiliated Managers Group Inc 48. Resona Holdings Inc 49. Capital Group International Inc 50. China Petrochemical Group Company

* Lehman încă exista în 2007.