Documentarul Social Dilemma de pe Netflix arată cu îngrijorătoare despre soarta noastră, mai ales că dezvăluirile vin din partea unor oameni care au avut acces la lumea invizibilă care acum „ne controlează” destinele.

Antropologul Radu Umbreş vorbeşte într-un interviu despre puterea rețelelor sociale şi spune: dacă ne vom izola în bule, vom dezvolta alergie la orice este străin, chiar și la adevăr. Totul pleacă de la dezvăluirile care sunt făcute în documentarul Social Dilemma, de pe Netflix și care ne arată cum niște oameni invizibili (algoritmi) din spatele ecranului telefonului mobil lucrează 24 din 24 de ore  pentru a ne manevra ca pe niște păpuși. Este o lume la care nu avem acces, dar care ne privește ca Big Brothe  și care ne decide comportamentul și, în sens la larg, viața. Cel puțin așa lasă de înțeles documentarul menţionat mai sus. Radu Umbreș încearcă în acest interviu să ne lămurească cu privire la cât de expuși, cât de permeabili suntem de fapt la influențe din exterior, la manipulare.  La întrebarea cât de posibilă este o astfel de lume, expertul a răspuns: În primul rând, cât de validă e ipotează asta, că suntem controlați de rețelele sociale (sau de algoritmii din spatele lor)? Chiar are efect bombardamentul acesta cu mesaje într-o anumită direcție? Când ne spune un robot de 3.000 de ori să facem „aia”, chiar ajungem să facem aia? Aceeași întrebare și în privința schimbării opiniei/percepției. Dacă eu cred că un lucru e alb, mă poate convinge „rețeaua socială” că e negru dacă-mi spune asta de 1.000 de ori?

„Controlați” e un termen prea puternic pentru a descrie fenomenul

Putem spune cu siguranță că suntem influențați. Că să înțelegem mai bine ce se întâmplă, trebuie să trecem dincolo de o viziune simplistă asupra modului în care funcționează opiniile și deciziile noastre. Suntem atașați în grade diferite de opiniile noastre. Cred cu tărie că Pământul este plat, însă cred în măsură ceva mai scăzută că măsurile de carantină și izolare socială sunt cea mai bună strategie pentru controlul pandemiei și într-o măsură și mai scăzută că impozitarea prin cota unică este politica fiscală optimă. Avem aici trei opinii, însă gradul în care suntem convinși de opiniile noastre este diferit. 

În cazul percepțiilor și opiniilor solide, este foarte greu că cineva să ne poată manipula, să ne provoace o schimbare radicală a lucrurilor în care credem cu tărie. Nu ne poate convinge cineva că albul e negru, indiferent cât de mult sau des am primi această informație de la algoritmi sau alți oameni. 

Însă opiniile la care ținem într-o măsură mai mică pot fi schimbate. Să zicem că opinia mea este că telefonul X este cel mai bun, însă voi primi reclame și advertoriale și tot felul de informații cum că telefonul Y este superior. La un moment dat, e posibil să îmi schimb opinia sau poate să fiu mai puțin sigur că am dreptate.

Problema pe care o ridică documentarul este însă altă, și mi se pare mult mai importantă. Nu e așa grav că se încearcă să ni se schimbe părerile, cât faptul că algoritmii ne servesc conținuturi care NU ne provoacă cu puncte de vedere diferite. Ecosistemul informațional creat de social media poate duce la bule în care suntem hrăniți cu opinii similare cu cele ale noastre, nu ajung la noi informații diferite, care să conteste ceea ce considerăm că este sigur adevărat.

Dacă preferăm să aflăm lucruri plăcute, iar opiniile contrare ne fac să închidem telefonul sau să schimbăm platforma, atunci algoritmul ne va oferi doar informație convenabilă, chiar dacă ea este eronată sau tendențioasă. După cum documentarul arată foarte bine, nu a fost intenția nimănui să creeze aceste sisteme de informație, ci doar s-a urmărit oferirea de satisfacție utilizatorului pentru a-i captura atenția și a-i câștiga cât mai mult din timpul disponibil. Însă ceea ce creează profit nu este neapărat și ceea ce oferă informație relevanță și adevărată.

Despre efectele televiziunilor asupra noastră

Cu privire la alegerile locale şi rolul televiziunilor, antropologul Radu Umbreş a spus:

- Depinde în mare măsură de opinia inițială a individului. Cineva care este profund convins că Nicușor Dan sau Gabriela Firea sunt alegerea cea mai bună pentru București nu va fi influențat de asemenea informații, mai ales că este vorba de speculații. Lucrurile se puteau schimba radical dacă apărea o înregistrare cu vreunul dintre ei luând o sacoșă cu bani sau având un cont în Elveția cu milioane de euro, dar nu e cazul. Cineva care este un partizan dedicat va reacționa exact invers, va simți că se încearcă distrugerea propriului candidat, va găsi motive să nege propaganda adversarilor, va fi și mai înverșunat. 

Miza este, cel mai probabil, influențarea celor indeciși sau puțin implicăți sau interesați de viață politică. Aici efectul s-ar putea să fie ceva mai puternic, însă nu în sensul schimbării la 180 de grade a opțiunilor electorale. Nu cred că există prea mulți care voiau să voteze cu Nicușor Dan și apoi s-au decis să voteze cu Gabriela Firea după afacerea cu Câine. Însă probabil duce la absenteism în rândul acelora care erau deja predispuși să considere că toți politicienii sunt o apă și un pământ, că alegerea nu contează sau că ambele variante sunt proaste. În cazul acestor alegători slab motivați, o mică împingere într-o direcție sau alta poate să cântărească destul de greu.

Ne putem uita și la fenomentul invers, când o mișcare de propagandă duce la activarea unor alegători pasivi, cum a fost celebra acuză a lui Traian Băsescu la adresa lui Mircea Geoană, jacuzzi-ul la Vântu. Acea lovitură de maestru nu a fost direcționată către votanții deciși pentru Băsescu sau Geoană, ci către nehotărâții ce puteau fi mobilizați printr-o imagine cu puternic impact emoțional.

Ce putem face? Cum ne putem apăra să nu cădem victime acestui tip de manipulări?

- Evident că nu avem cum să triem toată informația și nu ar trebui să încercăm să o facem. De asta avem în societate o diviziune a muncii cognitive, nu trebuie să ne pricepem toți la orice. Medicii se pricep la medicină, instalatorii la instalații, demografii la demografie și așa mai departe. Problema apare atunci când experții nu mai sunt considerați credibili de către cetățeni, fie pentru că sunt văzuți ca incompetenți, fie că, și asta este mai grav și mai răspândit, sunt văzuți că fiind manipulatori, mânați de interese personale, vânduți intereselor, și așa mai departe.

Mai multe despre interviul  dat de antropologul Radu Umbreş puteţi citi AICI.