Privind imaginile cu cetăţeni care intrau paşnic în Capitoliu, făcându-şi selfie şi un cow-boy care stătea ca la bar cu picioarele pe biroul lui Nancy Pelosi, mi-am adus aminte de un banc, apărut imediat după 11 septembrie:

„Un deltaplanist zbura pe lângă Casa Scânteii. La un moment dat, o pală de vând îi ia şi-l dă de geamurile clădirii, după care acesta se scurge pe peretele până jos, de unde se ridică şi se scutură de praf. Doi americani, turişti, văzând scena, comentează: „Aşa ţară, aşa terorişti”.

Evenimentele de la Capitoliu și românul cu berea în față

Pe 6 ianuarie mi-am zis că a venit şi rândul nostru să stăm în fotoliou cu o pungă de popcorn în mână şi să ne uităm la revoluţiile altora, cum se strâng de gât pe străzi. Ne ajuta şi fusul orar. Evenimentele de la Capitoliu se petereceau fix când românul, cu un pet de bere în faţă, se aşează la televizor.

Şi am văzut. Imagini paşnice, comentate apocaliptic la CNN. Cuvinte grele precum lovitură de stat, insurecţie. Asta în timp ce o serie de cetăţeni, unii cu drapele cu numele lui Trump pe ele, alţii îmbrăcaţi în bizoni, cu coarne în cap şi blănuri pe ei, intrau fără nicio oprelişte, în „una dintre cele mai păzite clădiri din lume”. Şi atunci mi-a veit în minte bancul cu deltaplanul. Şi l-am adaptat la ce vedeam pe micul ecran: „Aşa ţară, aşa mineriadă”.

Apoi, pe burtieră, a apărut iarăşi o ştire înfiorătoare: „Joe Biden evacuat de urgenţă de Secret Service”. De ce l-or fi evacuat? Ca să le strice petrecerea celor care au intrat în Capitoliu. Pentru că decât să-şi facă un selfie cu el, cu altceva nu cred că l-ar fi lezat.

Imaginile de la Capitoliu, ca în filmele cu Brad Pitt

Mai era o imagine groaznică. O uşă baricadată cu o masă masivă de birou, ca să nu se intre în încăpere, în dosul căreia se aflau câţiva agenţi în civil, cu pistoalele întinse spre uşă. Să fi fost Liam Nielsen, Brad Pitt, Vin Diesel, John Travolta şi Tom Cruise? Că o fi şi la ei, din cauza pandemiei, întrerupte filmările la Hollywood şi au găsit oamenii un moment să se antreneze, ca să nu li se dezdoaie mâna de pe pistoalele de operetă.

În rest, aceeaşi recuzită din „Singur acasă” sau „Ziua Independenţei” (na, că pe Will Smith am uitat să-l trec printre cei care păzeau uşa): Maşini de poliţie cu girofare care sosesc în trombă şi opresc în scrâşnet de frâne, camioanele cu Garda Naţională din care debarcă oameni înarmaţi până în dinţi, îndemnaţi de un veşnic sergent grăbit: „Mişcaţi, mişcaţi!”. Dar şi câteva imagini cu poliţişti şi soldaţi din Garda Naţională, bănănăind pe holuri fără rost şi urmând câte un ordin al câte unui comandant care vorbea la telefon cu nu se ştie cine.

Şi dacă tot am pomenit de glume, mi-am mai adus aminte de una: „Comandantul le spune soldaţilor înainte de un atac: „Vom lupta până la unu”. Din spate, un soldat îl întreabă: Şi la unu ce facem, vine masa de prânz?”

Primarul din DC i-a trimis pe toți acasă

Cam aşa a fost cu insurecţia de la Capitoliu. Primarul din DC a decretat o stare care nu dădea voie la lovitura de stat să se desfăşoare decât până la ora 6 seara. După şase, gata, toată lumea acasă. Ceea ce s-a şi întâmplat. La şase, stingerea!

Băi băieţi! De mineriade aţi auzit? De clădirea guvernului atacată şi incendiată? De redacţia unui ziar făcută praf de insurgenţii mascaţi în mineri? De cafteala din curtea TVR-ului? De jandarmul ars de viu în clădirea Guvernului incendiată a nu ştiu câta oară? De bătălia de la Costeşti? De bătălia de la Stoeneşti?

Dacă în America, unde nu a ieşit un fir de fum de nicăieri, nici nu a fost incendiat CNN-ul pe motiv că nu este de partea lui Trump, dacă în afară de câteva spray-uri în ochi şi câteva îmbrânceli, alte violenţe nu au fost, s-a chemat la voi insurecţie, lovitură de stat, la noi, toate cele pe care le-am enumerat, ce dracu’ au mai fost?

Să încheiem tot cu un banc: „Pentru că nu se poate circula din caza pandemiei, America organizează lovituri de stat la ea acasă”. Dar numai până la ora 6 seara.