Pentru unii oameni, examenele sau conversațiile dificile îi pot face să nu mănânce zile în șir, în timp ce alții mănâncă în exces. Dar ce anume ne determină să ne comportăm în acest fel?

Trebuie subliniat faptul că poate fi greu de spus care sunt motivele pentru mâncatul pe fond de stres. După cum subliniază oamenii de știință, nu există criterii de diagnostic pentru acest comportament. Ca să nu mai vorbim că toată lumea percepe stresul, emoțiile și chiar indicii de foame în mod diferit.

Mâncatul pe fond de stres

Stresul este o stare fiziologică și psihologică puternică. De fapt, ne poate altera metabolismul, ne poate crește susceptibilitatea la infecții, ne poate înrăutăți sănătatea cardiovasculară și, fără a fi surprinzător, poate afecta bunăstarea noastră mentală. Deoarece creierul și intestinul nostru sunt în comunicare constantă (așa-numita axă intestin-creier), stresul poate avea un impact mare asupra apetitului și comportamentelor noastre alimentare.

Studiile au arătat că această legătură se poate dezvolta foarte devreme. Potrivit unui studiu, copiii de la opt până la nouă ani pot da semne de confort când sunt expuși la un nivel ridicat de stres. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece comportamentele alimentare nesănătoase dezvoltate în primii ani pot persista până la vârsta adultă.

Există două tipuri principale de stres: acut și cronic. Stresul acut este un răspuns la un factor de stres brusc, intens și adesea neașteptat. Între timp, stresul cronic poate fi mai puțin intens, dar durează mult mai mult și poate fi legat mai mult de circumstanțele personale. Este crucial să facem o distincție între aceste două stări, deoarece nu vor avea același efect asupra corpului nostru.

Stresul cronic pare să fie mai mult legat de un aport mai mare de alimente care sunt bogate în calorii, zaharuri și grăsimi, în timp ce stresul acut este mai probabil să suprime pofta de mâncare și să genereze senzația de „stomac micșorat”.

Creșterea apetitului

Apetitul este controlat de hormonii foamei precum grelina și leptina. Grelina este cunoscută drept hormonul care stimulează apetitul. Potrivit unui studiu din Jurnalul Internațional de Științe Moleculare, nivelurile reduse de grelină au fost detectate la animale anorexice, precum și la subiecții umani care iau medicamente anticancer și anumite antidepresive, a căror principal efect secundar este pierderea poftei de mâncare. Acest hormon tinde să scadă ca răspuns la stresul acut și să crească ca răspuns la stresul cronic. Studiile efectuate pe șoareci au arătat că dacă supuneți aceste animale la izolare, nivelul lor de grelină și aportul de alimente vor crește semnificativ.

„Unii oameni mănâncă mai mult atunci când sunt stresați ca un mecanism de adaptare pentru a ajuta la reducerea stresului, denumit adesea mâncare emoțională”, spune Rahaf Al Bochi, nutriționist și purtător de cuvânt al Academiei de Nutriție și Dietetică. „Când corpul este stresat, eliberează cortizolul, hormonul stresului, care poate crește apetitul. Mulți tind să mănânce produse, care tind să fie bogate în grăsimi și/sau zahăr”, potrivit Live Science.