Conține toate referirile conceptuale necesare, dar fără ambiția de a răspunde tuturor preocupărilor. Are avantajul că oferă fiecărei instituții a statului român elementele necesare desfășurării activității proprii și elaborării documentelor departamentale, propunând și formule novatoare de prevenire-reacție pro-activă, evitarea surprizei strategice, pregătirea decidenților în situații de criză, valorificare a cunoașterii prospective.

Documentul depășește dificultățile conceptuale și normative existente astăzi susținând că „Strategia se referă la apărarea țării și securitatea națională”, punând de acord titlul legal (Strategia Națională de Apărare a Țării, titlul din legea de planificare a apărării) cu conținutul, cel de Strategie de Securitate Națională. Textul lasă posibilitatea instituțională de dezvoltare a cadrului prin „încurajarea inițiativei, efortului conjugat și prin coordonarea eficientă a acestui efort”(paragraful 18).

Strategia separă obiectivele naționale în interne și externe, și asumă diferențierea lor în funcție de dezvoltarea pe teritoriul național sau în afara acestuia. Documentul notează nevoia unui proiect de țară pe termen lung, echivalentul unei Mari Strategii, necesară ca rezultat al consensului național și al acordului tuturor forțelor politice, Mare Strategie care să fie menținută pe termen lung și respectată de către toate forțele politice aflate la guvernare succesiv.

Abordarea mediului de securitate se face concentric, cu evoluții de im – pact la nivel global, euro-atlantic și regional. Prezentarea este succintă și generală, cu principalele fenomene și tendințe actuale decriptate. Strategia definește amenințările, riscurile și vulnerabilitățile pentru a propune o abordare minimalistă și succintă, rezumată la elemente esențiale, în care înșiruirea nu reprezintă o prioritizare în cadrul amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților.

Direcțiile de acțiune sunt unele judicios și sintetic prezentate, având la bază principii extrem de bine creionate, respectiv accentul pe prevenție – cunoaștere, evaluare prospectivă, crearea mecanismelor de prevenire și pregătire cu substrat pro-activ – pe abordarea integrată și colaborare interinstituțională și pe alocarea de resurse într-un proces integrat. Apoi, textul prezintă, în aceeași notă sintetică și generală, direcțiile de acțiune pe fiecare domeniu considerat în parte.

Elementele ce țin de dezvoltarea culturii de securitate și cele ce țin de participarea societății civile la dezbaterea problemelor de securitate sunt menționate în considerațiile finale, precum și necesitatea introducerii prioritizării obiectivelor și a operaționalizării prevederilor din Strategie. De asemenea, se face explicit referirea la necesitatea revizuirii cadrului legislativ și realizarea coerenței și eficienței demersului în această direcție.

Puncte slabe

● Dacă intrăm la nivelul de detaliu, merită remarcat, ca observație de ansamblu, gradul de generalitate, esențializare și minimalismul introduc nu rareori în text probleme de ambiguitate a formulărilor și multiplicitate a interpretărilor. Lipsește formularea explicită a nevoii de abordare integrată a politicii externe, apărării și securității, ca elemente intrinseci ale aplicării Strategiei.


Strategia nu conține amenințări militare explicite, deși presupune atribuții majore în domeniul apărării naționale și creșterea bugetului Apărării la 2% din PIB în 2017


Abordarea respectivă e caracteristică Strategiei de securitate a UE-Documentele Solana 2003, construcției instituției Înaltului Comisar pentru politică Externă, Securitate și Apărare și înființării instituționale a Serviciului European de Acțiune Externă. Diplomația, apărarea cu componenta sa de descurajare credibilă și cunoașterea strategică prin intermediul serviciilor și direcțiilor de specialitate sunt componente intrinseci ale formulei de abordare a temelor fundamentale de care se ocupă Strategia.

Strategia nu conține explicit definirea posturii strategice și a nivelului de ambiție. Paragraful 23 și formularea „România trebuie să urmărească conturarea unui profil de țară care să corespundă cu nivelul de ambiție asumat la nivel politic” este o formulare vagă, ambiguă ce trădează lipsa de definire a opțiunii sau abținerea de la publicarea acestor elemente, fiind afectată una dintre principalele atribuții ale Strategiei, transparența, obținerea sprijinului populației pentru politicile de securitate și construirea încrederii la nivel internațional. De asemenea, Strategia evită pe deplin prioritizarea obiectivelor, amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, cu efect în timp asupra eventualelor conflicte de valori și a unui nivel redus de resurse.

Tot ca observații punctuale, putem remarca și faptul că Strategia nu conține amenințări militare explicite, deși presupune atribuții majore în domeniul apărării naționale și creșterea bugetului Apărării la 2% din PIB în 2017. Ca explicitare direcă, Paragraful 5 include „schimbarea de paradigmă” privind conflicte active și deteriorarea relațiilor NATO-Rusia, care ridică problema securității cetățenilor români, însă această realitate constatată nu se reflectă la capitolul amenințări sau riscuri de natură militară. Apoi, paragraful 51. menționează doar “acțiuni destabilizatoare din vecinătatea estică” de tip refugiații, migrația și crearea de instabilitate regională reprezintă o amenințare pe când paragraful 73, punctul 3 notează ca obiectiv dezvoltarea capabilităților de reacție în caz de amenințări asimetrice și de tip hibrid, însă capitolul de amenințări nu conține această componentă, la care direcția de acțiune răspunde, subliniind lipsa de corelare a celor două componente. Și la Paragraful 75 se remarcă punctul 7 pe aceeași direcție, revenind dimensiunii de informații, contrainformații și securitate.

Relația cu Rusia

● Abordarea relaționării cu Federația Rusă e una minimalistă, aflată la nivel de context și mediu de securitate. Abordarea diplomatică și corectă politic evită sau folosește eufemisme în recunoașterea clară a problemelor de tipul punerea în cauză a regulilor dreptului internațional, nerespectarea angajamentelor de securitate la nivel european, modificarea prin forță a frontierelor în Europa, revizionism, utilizarea forței și amenințarea utilizării forței în Europa, în condițiile în care România a fost subiectul amenințării directe, din partea oficialilor ruși, că părți ale teritoriului național sau capabilități militare de apărare națională sau comună de pe teritoriul său vor fi vizate sau vor deveni ținte. Elemente sporadice sunt presărate secvențial în formule absconse pe parcursul strategiei, deși la direcțiile de acțiune pe dimensiune militară, sarcinile sunt extrem de concrete, ele nefiind în corespondență, însă, cu riscuri și amenințări de natură militară.

Mai remarcăm și faptul că nu există o dezbatere și prezentarea riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților ce provin de la crizele din interiorul UE, deși există date clare privind posibilitatea părăsirii UE de către Marea Britanie sau punerea sub semnul întrebării a nivelului de integrare europeană dobândit deja prin tratate, părăsirea zonei euro de către Grecia, secesionismul european în Scoția, Catalunia și Padania sau problemele financiare generate de criza datoriilor suverane.

Poziție marginală pentru Corupție

● Corupția apare la capitolul vulne rabilități, pe logica și definițiile propuse de actuala Strategie, la Paragraful 68, deși e rezumată la impactul la nivelul economic, decizia în folosul cetățenilor, încrederea în actul de justiție și impactul negativ asupra credibilității și imaginii țării. Nu se abordează componenta de impact securitar hard, respectiv afectarea deciziei strategice sau a capacităților de acțiune strategice prin coruperea și constrângerea de către o terță putere externă, deși referința se află la direcțiile de acțiune ale componentei de informații, contrainformații și securitate, Paragraful 75, punctul 2. În general, formularea Strategiei transmite semnalul privind plasarea corupției într-o poziție marginală a preocupărilor de securitate.

Diplomația și Politica Externă sunt, de asemenea, cenușăresele Strategiei, nefiind menționat la justa dimensiune, rolul Diplomației în abordarea integrată a politicii externe, de securitate și apărare, respectiv în realizarea concretă a obiectivelor naționale de securitate.

Întâlnirea cu grupul PSD pentru prezentarea Strategiei Naționale de Apărare a durat 11 minute

În data de 22 iunie, Președintele Klaus Iohannis va merge în Parlament pentru a susține „Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019”, document elaborat de Administrația Prezidențială, după consultarea tuturor instituțiilor statului cu atribuții în domeniu.(citeşte mai mult click AICI)