Stau îngrămădite în debarale, cămări, balcoane, dulapuri, aşteptând să fie repuse în folosinţă, sau, pur şi simplu, să ia drumul containerului de gunoi.

De unele dintre obiectele inutile ne leagă amintiri: macrameurile bunicii, scrisorile de dragoste din şcoala generală, trandafiri presaţi de la foştii prieteni sau colecţiile de timbre pentru care ne-am agitat atât în copilărie. Restul, însă, nu ne mai inspiră nimic, dar nici nu se lasă aruncate: haine, piese de mobilier care sunt gata să se prăbuşească, bibelourile cu pescari ori balerine, reviste vechi, radiouri stricate din vremurile de glorie ale Europei Libere, cărţi cumpărate la kilogram în comunism.
 
Metodele cele mai eficiente de a scăpa de ele sunt reciclarea, vânzarea lor unor colecţionari sau donarea către fundaţii sau familii nevoiaşe.

Scaune pericol public

„Oamenii au tendinţa ca atunci când li se strică ceva să-l păstreze, chiar dacă nu mai au ce să facă cu el, ba chiar îi încurcă şi încarcă foarte mult spaţiul din casă. Cel mai greu se despart de lucruri cei trecuţi de 50 de ani. Au, de exemplu, scaune de acum 20-30 de ani pe care dacă te aşezi eşti într-un mare pericol. Dar sunt scaune dintr-un material bun şi dacă-l aruncă ce face? Cumpără unul nou ca să-l arunce mâine?”, comentează designerul în amenajări interioare Alina Moşu.

Bibelourile şi macrameurile erau în mare vogă în trecut, însă mai au încă adepţi. „Până acum zece ani se găseau în orice casă. Bibelourile se ţineau în vitrină, pe mobilă sau pe jos, iar de pe televizor nu lipseau niciodată cele în formă de peşte, din sticlă. Macrameurile erau cu atât mai apreciate cu cât erau mai mari şi cu modele mai încărcate. Aveau mai ales rol protector: astfel mobila nu se zgăria din cauza bibelourilor”, mai spune Alina Moşu.

Lipsuri afective

Ataşarea exagerată de lucruri inutile, dusă până la dependenţă, este specifică persoanelor cu goluri interioare, care se adaptează greu noului, explică Gabriela Niţă, psiholog la Clinica Terapia M. O altă categorie este a celor pentru care obiectele-amintire îi ţin aproape de cei dragi. „Persoanele care se aglomerează cu diverse lucruri au o lipsă afectivă, sunt de regulă persoane singure şi nu pot renunţa la amintiri, la imaginile din perioada în care persoanele dragi erau încă prezente în viaţa lor. Milieurile de la bunica, spre exemplu, o fac pe aceasta încă prezentă şi ne este greu să ne despărţim de căldura oferită de ea”.
 
E mai uşor să scăpaţi de tot ce aveţi inutil în casă dacă ştiţi că obiectele ajung la cineva care le va preţui. Pentru cele funcţionale, dar care nu îşi mai au locul în casă, vă puteţi adresa unor fundaţii care se ocupă de cazuri sociale sau puteţi plasa anunţuri pe site-urile de profil. Pe unele site-uri puteţi organiza chiar licitaţii, pentru a obţine cel mai bun preţ.

De aparatele electronice şi electrocasnice vechi şi stricate puteţi scăpa prin programele de colectare desfăşurate de primăriile din unele oraşe.

SOLUŢIE

Schimb de haine în sufragerie, între prietene

Pentru că s-au săturat de dulapurile burduşite cu haine pe care nu le mai poartă sau pe care le-au cumpărat în momente neinspirate, un grup de prietene din Cluj-Napoca organizează regulat un eveniment pe care l-au numit simplu „Schimb de haine”.
 
„Cu această ocazie, strângem în saci lucrurile aflate în stare bună, dar pe care nu le mai purtăm, genţile şi chiar bijuteriile, ne întâlnim la una dintre noi acasă, răsturnăm sacii în mijlocul camerei şi fiecare îşi alege ce i se potriveşte şi ce îi place din ofertă”, povesteşte Cristina, una dintre organizatoarele întâlnirilor regulate.
 
La fiecare întâlnire, numărul participantelor creşte, iar lucrurile pe care nu le ia nimeni sunt duse a doua zi la o fundaţie creştină din Cluj- Napoca. „Are un succes foarte mare întâlnirea aceasta. Dacă la început eram doar patru fete, acum mai încăpem cu greu în apartament. Pe lângă faptul că scăpăm de hainele pe care nu le mai vrem, ne alegem cu unele noi, putem ajuta şi familiile care au probleme financiare şi ne şi distrăm: gătim împreună, iar apoi ne uităm la un film.”