Stalin între agonie și supraviețuire: atacul lui Hitler din 1941. Cum a reacționat dictatorul când aliatul său Hitler l-a atacat?

Stalin între agonie și supraviețuire: atacul lui Hitler din 1941. Cum a reacționat dictatorul când aliatul său Hitler l-a atacat?

Se spune că în noaptea de 21/22 iunie 1941, când a început Operațiunea Barbarossa, un tren sovietic tocmai trecuse frontiera dintre cele două state în fosta Polonie, cu ajutoarele convenite pentru Germania.

Stalin apare într-o poză considerată secretă, stând cu mâinile pe coate, aplecat, vădit dezamăgit. Evident, avea de ce! Uniunea Sovietică nu era pregătită pentru a face față agresiunii germane, Stalin căutând să evite orice pregătire evidentă de apărare care ar fi provocat atacul german, dorind să aibă cât mai mult timp pentru modernizarea și întărirea forțelor armate. Chiar și după ce atacul a început, Stalin avea probleme în a admite situaţia.

Stalin își decimase Armata. Spionii sovietici intră în scenă

Adevărul este că teroarea teribilă împotriva armatei (fuseseră executaţi aproape toţi şefii de mari unităţi terestre şi amiralii sovietici, bănuiţi de complot şi trădare) făcuse ca la comandă să ajungă colonei şi chiar generali a căror pregătire şi vârstă erau incompatibile cu gradul şi funcţia deţinute. Singurul lucru care conta era dosarul de partid. Viktor Suvorov, un fost ofiţer de informaţii sovietic susține că Stalin pregătea el însuşi o invazie a Germaniei, în dauna războiului de apărare, care a lăsat forțele sovietice vulnerabile, deşi erau concentrate mari unităţi şi mari cantităţi de echipament militar în preajma granițelor.

Hitler s-a bucurat că Stalin și-a decimat armata (ofițerii prieteni cu germanii) ca să nu fie nevoit el să facă la fel cu ai săi

Reţelele extinse de spioni sovietici precum cele conduse Richard Sorge şi faimosul „Lucy”, mergând până la OKW (comandamentul superior german al forțelor terestre) furnizau informaţii care arătau că sovieticii ştiau pas cu pas avansul sovietic. Înşişi germanii aveau ocazia să găsească în fostele clădiri ale NKVD, devastate şi părăsite ordine în limba rusă emise de OKW pentru trupele aflate în marş, pe care germanii înşişi aveau să le primească la etapa următoare!

Stalin își aduce aminte de tradiția de „tamada” (staroste) din Caucaz

Stalin fusese crescut în Caucaz. Acolo, nimic nu se făcea fără „tamada” sau starostele comunității. Stalin realizează că el este starostele și că de la el trebuie să vină directivele. Evident, nu stă pe gânduri și decide să iasă în fața poporului,

La 6 noiembrie 1941, Stalin s-a adresat populației sovietice pentru a doua oară pe durata celor 30 de ani de guvernare (prima dată a fost mai devreme, în același an, la 2 iulie), anunţând că deși 350.000 de militari ruși fuseseră uciși în timpul atacului german, agresorul ar fi pierdut 4,5 milioane de soldați  iar victoria sovietică ar fi aproape. Armata Roșie a opus o rezistență înverșunată, dar, în primele faze ale războiului era ineficientă pe scară largă în fața forțelor germane mai bine pregătite și echipate. Până în cele din urmă, invadatorii au fost opriți și mai apoi respinși din fața Moscovei, în decembrie 1941.

Stalin a colaborat, mai apoi, cu inteligentul mareșal sovietic Gheorghii Konstantinovici Jukov pentru victoria decisivă asupra germanilor în lupta pentru apărarea Stalingradului.

Nepriceperea lui Stalin în problemele de strategie este deseori amintită în legătură cu pierderile masive sovietice și înfrângerile de la începutul războiului.

Stalin decide să valorifice Rusia de dincolo de Urali nu doar pentru deportări ci și pentru industria de război

Totuşi, se cuvine să menţionăm că Stalin a ordonat mutarea rapidă a fabricilor la est de râul Volga, în afara razei de acțiune a aviației germane, Luftwaffe. De aici, industria sovietică a susținut Armata Roșie cu o eficiență remarcabilă.  Folosind teroarea NKVD-ului şi tirul propagandistic, Stalin a emis ordinul nr. 227 din 27 iulie 1942, din care transpare duritatea extremă pe  care el o folosea în motivarea trupelor:  NKVD şi mai ales temutele unităţi de pedepsire SMERȘ aveau ordin să împuşte pe loc, fără judecată dezertorii (ei aveau amplasament direct în spatele liniei 1), inclusiv familiile acestora.  Militarii sovietici care s-au predat au fost deportaţi în Gulag (Direcţia Generală a Taberelor de muncă) după ce au fost eliberați din lagărele de prizonieri.

În primele faze ale războiului, Armata Roșie în retragere a distrus orice resursă şi infrastructură aflată în pericolul de a cădea în mâna inamicului, fapt care s-a repercutat negativ asupra populaţiei civile, confruntată cu o foamete fără precedent.

Determinarea sovieticilor, bombardaţi ideologic de aparatul de partid,  noroiul, apoi nămeții și frigul iernii ruseşti care l-a oprit şi pe Napoleon au oprit înaintarea Germaniei.

Sursa foto: Revista Magazin