Sursa foto: Arhiva EVZDeşi circulă cu ocazia fiecărui scrutin, dar doar la nivel de anecdotică, anul acesta, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, problema a apărut în toată gravitatea ei, deşi a fost repede băgată sub preş. Nu s-a discutat decât foarte puţin despre ea.
Este vorba despre morţii care au obiceiul să voteze o dată la patru, sau, după caz, la cinci ani. Şi cred că este cazul să trecem de nivelul anecdotelor, miştourilor şi caricaturilor şi să vorbim foarte serios despre această problemă. Care poate duce uşor la vicierea rezultatelor unui scrutin.
Totul a pornit de la nişte scrisori. Alegătorii au primit la cutia poştală, din partea mai multor candidaţi porniţi în bătălia pentru preşedinţia României, scrisori în care erau îndemnaţi să voteze candidatul respectiv. La început, s-a crezut că este vorba despre o ilegalitate. De unde aveau candidaţii care trimiseseră scrisori, datele personale ale celor cărora li se adresau, încercând să-i convingă să-i voteze. Lucrururile s-au lămurit însă repede. Datele nu fuseseră furate de nicăieri şi totul era legal. Anume că legea permite ca partidele politice înscrise în Registrul partidelor, adică validate de tribunal, să aibă acces, prin Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), la listele cu alegători.
De aici a apărut însă cea de-a doua problemă. Pe listele respective figurau şi alegători decedaţi. Unii chiar de foarte mulţi ani. Li se făcuseră toate parastasele, inclusiv cel de şapte ani. S-a trecut repede peste acest amănunt, în vâltoarea bătăliei electorale. Noi însă, ne vom apleca puţin mai atent asupra lui.
Să apelăm la limbajul sec al cifrelor furnizate de AEP, pentru a nu fi acuzaţi de partizanat politic.
La scrutinul din 20 mai 1990, primele alegeri libere de după Revoluţie, cu efervescenţa şi încrâncenarea lor, pe listele electorale figurau 17.200.722. Numărul alegătorilor prezenţi la urne: 14.826.416.
După patru ani, la alegerile din 2004, numărul total de alegători înscrişi pe liste a fost de 18.449.344, din care s-au prezentat la urne 10.794.653. La scutinul din 2008, alegeri în care, în premieră, s-a renunțat la votul pe liste, reprezentanții politici ai cetățenilor fiind aleși printr-un sistem mixt, în care candidaturile și votul erau uninominale, iar acordarea mandatelor se făcea proporțional, erau pe listele de alegători 18.464.274. A fost atunci şi una dintre cele mai scăzute prezenţa la vot, doar 7.238.87, adică 39,20% dintre cei aflaţi în evidenţele AEP.
La alegerile din 2012 se aflau pe liste 18.423.066. Procentul prezenţei la urne a fost de 41,76%.
Patru ani mai târziu, la alegerile din 2014, se aflau pe listele AEP 18.281.625 de cetăţeni români cu drept de vot.
Să trecem la alegerile din 2016. Conform datelor furnizate de AEP: „Numărul alegătorilor înscriși în Registrul electoral la data de 6 octombrie 2016, inclusiv cetățenii care vor împlini 18 ani până la data de 11 decembrie 2016, este de 18.924.220, cu 11.637 mai puțini decât față de ultima informare publică realizată de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) pe această temă, în data de 17 septembrie 2016, când erau înregistrați 18.935.857 de cetățeni, incluzându-i pe cei care vor împlini 18 ani la data alegerilor”.
Mergem mai departe, la alegerile din 2020. Cităm tot din documentele oficiale ale AEP: „Numărul total de cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul electoral la data de 25 august 2020 este de 19.004.986, cu 21.401 mai mulți față de ultima informare publică realizată de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) pe această temă, potrivit căreia, la data de 31 iulie 2020 figurau în Registrul electoral 18.983.585 de alegători români.”
Şi ultimile alegeri, cele din 2024. Numărul total al cetăţenilor cu drept de vot înscrişi în registrele AEP este de 17.988.031.
După cum se poate observa, de la primele alegeri, cele din 1990 şi până la cele din 2014, iar acum pentru cele de preşedinte, din 2025, numărul alegătorilor din registre este aproximativ constant. Media este de peste 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot.
Să trecem acum la altă statistică. Cea a Institutului Naţional de Statistică (INS). Acestea arată că de la peste 23,2 milioane de locuitori cât avea România în 1990, cifra a scăzut la circa 18,9 milioane la nivelul anului 2022. Scăderea populaţiei din România este printre cele mai mari din rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene. Conform statisticilor ONU, România a pierdut la fiecare zece ani, mai mult de un milion de locuitori. Adică, în 30 de ani, am pierdut aproape 20 la sută din populaţie.
Şi atunci, cum se face că pe listele AEP sunt constant peste 18 milioane de alegători? Înseamnă că cele peste trei milioane de oameni pe care i-a pierdut România în ultimii 30 de ani erau numai cetăţeni sub 18 ani, care nu aveau drept de vot? Restul, cu drept de vot, au murit mult mai puţin?. Numărul lor este nesemnificativ, în comparaţie cu cel al celor care au decedat înainte de a împlini 18 ani.
Desigur că nu s-a întâmplat aşa. Ci răspunsul este mult mai simplu. Persoanele decedate nu au fost radiate și de pe listele electorale. O simplă eroare? Sigur că nu. Şi dacă ne uităm la rezultatele sondajelor din timpul alegerilor, vom observa că numărul alegătorilor anumitor partide creşte vertiginos mai ales în ultima parte a zilei, cu câteva ore înainte de închiderea urnelor.
Firesc, am spune. Stafiile ies noaptea din cimitire. Mai ales cele care au obiceiul să voteze.
