Sportul olimpic care arde cele mai multe calorii

Analiza ADN care ne poate îmbunătăți condiția fizică. Sursa Foto: Arhiva EVZ

La Jocurilor Olimpice de vară din 2024, sportivi din peste 200 de țări vor concura în peste 300 de probe.

În timp ce urmăriți cum sportivii sprintează, sar, înoată și se învârt în căutarea unei medalii de aur, v-ați putea întreba: care probă olimpică arde cele mai multe calorii?

Costul energetic al activităților fizice

Există două moduri de a răspunde la această întrebare: analizând energia totală consumată pe parcursul întregului eveniment sau evaluând cel mai mare efort de energie necesar în cadrul unei anumite probe.

Cercetătorii definesc costul energetic al unei activități ca o măsură a caloriilor pe kilogram de greutate corporală pe oră. Astfel, dacă un exercițiu consumă 2 kcal/kg/oră, vă puteți aștepta ca un om care cântărește în medie aproximativ 84 kg să ardă 168 de calorii, dacă se antrenează timp de o oră întreagă.

Live text. Jocurile Olimpice. România, calificată în semifinale la tenis de masă, proba de dublu mixt

„Indecența animalelor” a agitat SUA vreme de șase ani. Alan Abel, cel mai mare farsor al secolului XX

Există diferențe individuale între oameni. Unii vor folosi mai puțină energie pentru a efectua aceeași activitate, în timp ce alții a căror greutate corporală este formată din mai multe celule adipoase ard de obicei mai mult. În medie, un adult aflat în repaus va utiliza 1 kcal/kg/oră. Orice activitate care necesită mai mult de 6 kcal/kg/oră este clasificată drept „viguroasă-intensivă”.

Alergarea arde cele mai multe calorii

Dintre toate sporturile de la Jocurile Olimpice din acest an, probele de alergare vor genera cele mai multe calorii arse.

Accelerația este mult mai solicitantă din punct de vedere energetic decât alergarea cu o viteză constantă. Probe precum cea de 100 de metri vor consuma un număr mare de calorii într-o perioadă scurtă. Calculele efectuate de Pietro di Prampero, profesor de fiziologie la Universitatea Udine din Italia, au arătat că, în timpul primelor 0,85 secunde ale sprintului de 100 de metri al lui Usain Bolt, record mondial, acesta a ars 91,2 kcal/kg/oră.

„În ceea ce privește puterea metabolică, desigur, cele mai solicitante sunt sprinturile de 100 de metri”, a declarat di Prampero. „Dar în ceea ce privește energia totală, dacă alergi un maraton, cantitatea de energie cheltuită este mult mai mare”.

Pentru fiecare kilometru pe care un atlet îl aleargă la o viteză constantă, acesta arde de obicei 1 kcal pe kilogram de greutate corporală. Această cifră este independentă de viteza alergătorului, a spus di Prampero - astfel, alergarea unui maraton arde 42 kcal/kg. Eliud Kipchoge din Kenya, medaliat cu aur la maratonul masculin de la Tokyo 2020, cântărește aproximativ 52 kg și a ars 2 339 kcal până la sosirea la linia de sosire. Cursa i-a luat 2 ore și 8 minute, ceea ce înseamnă aproximativ 21 kcal/kg/oră.

Costul caloric al altor sporturi olimpice

Potrivit Compendium of Physical Activities, o revizuire cuprinzătoare care a compilat date din sute de studii pentru a estima costul caloric al activității, evenimentele de ciclism de peste 20 mph (32 km/h) ard 16,8 kcal/kg/oră. Canotajul la viteze de cursă consumă 15,5 kcal/kg/oră. Se consideră că artele marțiale consumă 10,5 kcal/kg/oră, iar trambulinele de competiție consumă 10,3 kcal/kg/oră.

În ceea ce privește probele de înot, necesarul de energie variază în funcție diverși factori.

„La înotătorii de elită, cea mai solicitantă cursă este brasul”, a declarat Tiago Barbosa, profesor la Institutul Politehnic din Bragança, Portugalia. „După aceea vine fluturele, apoi spatele. Cea mai economică este stilul liber”.

Cercetările anterioare ale lui Barbosa, publicate în International Journal of Sports Medicine în 2006, au calculat că costul înotului în bras la 1,6 metri pe secundă - puțin mai lent decât a înotat Adam Peaty din Anglia pentru a câștiga aurul la 100 m bras la Jocurile Olimpice din 2020 - a fost de aproximativ 30,4 kcal/kg/oră.

Probele în ape deschise pot necesita mai multă energie, din cauza expunerii potențiale a sportivilor la valuri, vânt și temperaturi. Cu toate acestea, Barbosa a declarat că înotătorii pot economisi mai multă energie și prin „drafting”. Ei se poziționează în spatele altor înotători pentru a reduce rezistența la înaintare.

Însă, di Prampero și Barbosa au subliniat că cifrele calorice pot varia foarte mult de la o persoană la alta.

„Trebuie să fim sinceri - toate acestea sunt estimări”, a declarat di Prampero, potrivit Live Science.