Lumea lui Ionic?: asistenele care îl ?in în bra?e, directorul spitalului c?ruia îi spune „tata”, sc?rile nesfâr?ite, lifturile ?i ceilal?i copii care vin ?i pleac?. B?ie?elul este internat de trei ani la Pediatrie, în Ia?i. Pentru el, spitalul e ca un ora? din care nu iese.
Pe holurile spitalului de Copii „Sf.Maria” din Ia?i alearg? în fiecare zi un copila? de cinci ani. Spitalul i-a devenit a doua cas?, asistentele îl iubesc ca pe copilul lor, iar managerul institu?iei îi este ca un tat?. Îl cunosc pân? ?i p?rin?ii pacien?ilor, care îi aduc dulciuri ?i h?inu?e de fiecare dat? când ajung în sec?ie. Este copilul de suflet al spitalului unde ?i-a petrecut ultimii trei ani. Directorul spitalului e „tata” Ionic? e un copil pl?pând ?i vesel. Alearg? pe holurile spitalului, se ?ine scai de asistente, îmbr??i?eaz? ?i pup? pe toat? lumea. Acolo e familia lui, are un tat? ?i o gr?mad? de mame care îl alint? ?i îi cump?r? tot ce pofte?te. De fiecare dat? când îl vede pe managerul spitalului îl strig? fericit „tata” ?i îi sare în bra?e. Îl stânge tare cu mânu?ele firave, îl pup? pe obraz ?i î?i a?teapt? recompensa. „Nu dulciuri vrea el de la mine. Altceva vrea”, spune prof. dr. Marin Burlea, managerul spitalului. Scoate portofelul din buzunar ?i îi întinde o bancnot? de 10 lei. Ionic? e în culmea fericirii. Îl mai pup? o dat?, îi sare din bra?e ?i fuge într-un suflet la o asistent? s? îi arate c? are bani de banane. „El este tat?l meu ?i îl iubesc”, spune copilul dintr-o suflare. Sare în bra?ele altei asistente, o îmbr??i?eaz? cu putere dup? care fuge s? se joace cu c?ru?ul unui copil venit la vizit?. Tot timpul st? îns? cu ochii pe u?a cabinetului în care „tata” d? consulta?ii ?i, imediat ce îl vede ie?ind, îi sare din nou în bra?e. Face chimioterapie de la doi ani La cinci ani cânt?re?te 11 kilograme, cât un copil de doi ani. A trecut printr-o opera?ie dificil? ?i prin chinurile chimioterapiei când avea doar 2 ani?ori. De atunci st? mai mult la spital, face frecvent analize ?i perfuzii nutritive. „A fost diagnosticat cu cancer testicular, chimioterapia a fost foarte invaziv?, i-a afectat esofagul, de fiecare dat? când m?nânc? apar irita?ii gastrice. Când a ajuns prima dat? la noi avea organismul epuizat, pân? la patru ani nu a cânt?rit mai mult de 9 kilograme. Acum suntem pe drumul cel bun, încet, încet îl punem pe picioare”, spune prof.dr. Burlea. Ionic? e dintr-un sat din Bac?u, provine dintr-o familie s?rac?, mama are probleme psihice, iar tat?l este un b?utor împ?timit. Mai are 5 fr??iori, îns? refuz? s? vorbeasc? despre familia lui natural?. Tat?l este cel din spital iar, când vine vorba de mama, arat? cu mânu?a la întâmplare pe una dintre asistente. Se ?ine scai de ele, cer?e?te aten?ie în orice moment al zilei, le caut? pe holurile spitalului, pleac? cu una ?i se întoarce cu alta. Uneori, în weekend, îl iau acas?, integrându-l în propriile lor familii. Spitalul de Pediatrie este ora?ul lui.
Plânge când trebuie s? plece acas?
St? aproape tot anul în spital, iar fiecare sfâr?it de s?pt?mân? ?i-l petrece în casele asistentelor medicale. Îl iau pe rând, îl duc în parc cu familile, îi cump?r? cam tot ce îi trebuie. „Este copilul clinicii, îl iubim cu to?ii de parc? ar fi al nostru. Mai mult îl ia acas? o coleg? de-a nostr?, Oana Cobili??, e foarte ata?at de ea.
O rud? pe care o are în Germania îi trimite special h?inu?e pentru Ionic?”, spune Ionela Stincanu, una dintre asistente.
De fiecare dat? când pleac? acas? la Bac?u copila?ul plânge în hohote. Abia a?teapt? s? treac? timpul mai repede ca s? se reîntoarc?, iar la întoarcere plânge dup? familia de acolo. „În ultima vreme s-au ata?at ?i p?rin?ii lui naturali de el, fac mai multe eforturi ca s? îi fie bine. E un copil inteligent ?i ascult?tor, nu ai cum s? nu prinzi drag de el”, spune prof.dr. Burlea.
Copiii de la Oncologie sunt o lume aparte în orice Spital de Pediatrie. Sunt copii cu o soart? crunt? ?i care stau cu lunile prin spital. Amintirile despre începutul vie?ii lor sunt cu totul diferite de ale celorlal?i: lumina alb? a neoanelor, mirosul de iod, pijamalale tuturor celor din jur ?i lentoarea orelor m?surate în pic?turile din perfuzii.
Recomandările noastre
