În februarie 2005, Richard Corbett devenea primul parlamentar european care şi-a deschis un blog. Astăzi, la mai bine de patru ani distanţă, online-ul rămâne pentru politicienii europeni doar un subiect pentru discuţii politicianiste.
Chiar dacă vin din Bruxelles şi Strasbourg, declaraţiile oficiale sunt la fel de lemnoase ca pe Dâmboviţa: „Tehnologia electronică ne dă posibilitatea de a comunica într-o maniera mai accesibilă cu oamenii de rând” (Graham Watson); „Alegătorii mei aşteaptă să le vorbesc zilnic despre activitatea mea” (Christofer Fjellner); „Investesc mult efort în comunicarea prin Facebook şi pagina mea personală şi intensific aceste eforturi înaintea alegerilor” (Dan Jørgensen).
În realitate, după cel puţin o campanie americană în care online-ul şi-a dovedit utilitatea, doar 11,5% dintre europarlamentari au blog (în clasamentul neoficial al europarlamentarilor care au blog, România se află pe locul cinci, după Franţa, Marea Britanie, Spania şi Germania).
Sigur, câţiva paşi timizi s-au făcut: în alegerile parlamentare din Estonia din 2007, 30.000 de persoane au votat online (5,4% din totalul de voturi), iar Finlanda a experimentat votul online în alegerile municipale de anul trecut.
Însă, dincolo de euforia nordică”, starea de spirit din Parlamentul European pare a fi alta: „Este mai bine ca oamenii să meargă la secţia electorală, astfel, votarea rămâne o acţiune cetăţenească. E mai bine decât să stai acasă şi să votezi în faţa calculatorului” (Roselyne Lefrançois). Şi aceasta în condiţiile în care, potrivit site-ului Parlamentului European, atunci când se pune problema informării pe teme politice, 62% dintre alegători declară că folosesc internetul (de două ori mai mulţi decât toţi aceia care se informeaza din presa scrisă, TV şi radio la un loc!), iar 57% cred în utilitatea folosirii site-urilor de socializare în cadrul campaniilor electorale.
Fireşte, avem de a face doar cu o serie de răspunsuri online şi nu cu sondaje reale. Însă, chiar şi aşa, procentele ar trebui să dea de gândit. Altfel, în EU vor ajunge să stăpânească tot „ei”. „Ei”, cei şi de până acum.
Recomandările noastre
