Rar mă declar blocat de uluială. Cât să poate de sincer, o fac acum, pentru că asta mi-a fost starea, atunci când am citit declarația Emiliei Șercan cu privire la demisia liberalului Sorin Cîmpeanu din funcția de ministru al Educației. Habar nu am dacă a fost o demisie de onoare, una de silă, sau una solicitată de președintele Iohannis, ober-premierul Guvernului Ciucă. Înclin către a treia variantă din motive evidente pentru orice român cu aparat critic în dotare.

Emilia Șercan a pus pe seama voinței lui Klaus Iohannis demisia lui Sorin Cîmpeanu. Nimic senzațional în asta. Uluitor este altceva, ceva conținut într-o frază în care jurnalista vorbește despre explicațiile fostului ministru cu privire la acuzația pe care i-a adus-o, aceea de plagiere a unui caiet de lucrări:  „În situația aceasta domnul Cîmpeanu, probabil, pus față în față cu aceste dovezi, cu aceste situații absolut ridicole explicate de domnia sa, au determinat Cotroceniul să îi ceară demisia”.

Așa a și fost. Pus în fața unor dovezi, oricât de alăturea ar fi fost ele, Sorin Cîmpeanu a explicat ceea ce a considerat necesar să explice, după care, și-a dat demisia. Să reținem, a explicat, apoi și-a dat demisia. Adică, a făcut ceea ce Emilia Șercan nu face de mai bine de cinci ani, de atunci de când publicația sibiană Turnul Sfatului a acuzat-o cu probe zdrobitoare de plagiat. Spuneau pe atunci jurnaliștii sibieni că Emilia Șercan, absolventă, în 2003, a Facultății de Ştiinţe ale Comunicării și Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi în lucrarea sa de licență intitulată „Reglementări naționale și internaționale cu privire la libertatea de exprimare”. Stupefianta dezvăluire era probată cu fotocopii ale lucrării de licență așezate lângă cele ale lucrărilor plagiate.

Dezvăluirea din Turnul Sfatului, a fost imediat preluată și de alte publicații. Ziarul Adevărul a obținut o copie a tezei de licență susținută de Emilia Şercan. Potrivit acesteia, jurnaliștii au descoperit ceea ce se așteptau, dar nu le venea să creadă:

„Paragrafele despre care „Turnul Sfatului“ a spus că ar fi suspecte de plagiat se regăsesc și în copia conformă cu originalul, pe aproximativ zece pagini din cele 90 ale lucrării. Emilia Şercan nu a putut fi contactată pentru a-și prezenta punctul de vedere, până la publicarea acestui material. În cursul săptămânii trecute, ea s-a deplasat la Sibiu pentru a-și verifica lucrarea. Ulterior acestui episod, Emilia Şercan nu a mai dorit să facă vreo declarație publică, anunțând că are în curs de derulare o investigație proprie.”

Repet ceea ce am mai arătat în alte ocazii - adică mă auto-plagiez - prima reacție a jurnalistei a fost una de tip mâță-n sac, „nu a dorit să comenteze acuzațiile care i se aduc”. A formulat însă un punct de vedere pe pagina sa de facebook, potrivit căruia, în mare, nu mai știe ce a scris în lucrare, dar va verifica la facultate în zilele ce urmau - „sper ca marți” - pentru a „putea stabili autenticitatea lucrării”. După această precizare, jurnalista perora pe larg despre realizările sale în combaterea flagelului plagiatelor și interesele majore de a i se închide gura. Ironie maximă a sorții, în acele zile, Emilia Șercan își lansa la Bookfest cartea „Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații”.

Și așa a rămas, că va face o „investigație proprie”. De atunci au trecut cinci ani. Am mai spus și asta - iar mă auto-plagiez - m-am cam săturat să primesc lecții de civism de la video-chatiste, de luptă împotriva corupției să se ocupe generali SRI milionari și procuroare analfabete, proiectul „România Educată” să fie inițiat de un președinte incapabil să se exprime corect în limba țării pe care a fost pus să o călărească și de plagiate să se ocupe o plagiatoare.

În baza plagiatului din lucrarea sa de licență, Emilia Șercan a ajuns cadru didactic universitar al Departamentului de Jurnalism al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București, la stat, pe bani de la buget, adică, de la mine și de la tot restul contribuabililor. Încasează lună de lună bani publici, în baza unui plagiat, adică, a unui fals.

Spuneam acum câteva luni, atunci când am scris mai pe larg despre personaj, că mă așteptam, așa cum este de așteptat din partea unui reper moral de anvergură, să o ia la fugă din Universitatea București, după ce își depune demisia - la fel cum a tulit-o din emisiunea Eugeniei Vodă, atunci când a recunoscut că a fost plătită de Sorin Ovidiu Vântu cu 8000 de euro lunar - exclamând tot ca atunci: „Sunt o impostoare!”

Nu a făcut-o, la fel cum nu a dat nicio explicație cu privire la plagiatul cu care și-a făcut intrarea în profesie. Spre deosebire de Sorin Cîmpeanu, care a explicat public ceea ce a avut de explicat, după care a demisionat, Emilia Șercan nu are nimic de explicat de ani buni, ba mai mult, continuă să trăiască pe banii contribuabililor, în baza unui fals, a unui furt.