Multă lume știe deja că PULS, partidul cu care Dacian Cioloș ne-a anunțat că merge în alegeri, a fost înființat cu ajutorul din umbră al fostului colonel de Securitate, Alexandru Iordache, torționarul istoricului Marius Oprea. Faptele sunt, însă, mult mai grave decât se știe până acum. Nu am scris până azi despre dezvăluirea făcută vineri de Marius Oprea din două motive:

1. Fiindcă am dorit să-mi caut achetele jurnalistice scrise în perioada 1999- 2002 ca să aduc un plus de informație despre clanul Iordache și implicarea lor în tot felul de afaceri oneroase, care au prejudiciat statul cu milioane de dolari.

2. Am așteptat o explicație din partea fostului ofițer de Securitate și MAI, Alexandru Iordache sau a fiilor săi. Iar ea a venit ieri, pe un site, prin declarația celui pe care Marius Oprea l-a nominalizat ca fiind torționarul său.

E important ca opinia publică să știe că tot ce a spus Oprea este real. Câțiva jurnaliști de investigații, printre care și eu, au scris despre aceste lucruri cu mulți ani în urmă. Azi, tatăl Iordache le neagă, gândind că nu mai există documente, căci sforile trase la nivel înalt s-au finalizat fără condamnările capilor unei condrabande cu țigări mai mari decât Țigareta 2. Acte din dosare, declarațiile unor martori care spuneau că Alexandru Iordache a avut un rol activ în afacere, că i-a șantajat, articolele publicate în Libertatea, Ziua și România liberă există încă și puteau fi găsite ușor de oricine, inclusiv de politicienii care s-au atașat partidului PULS.

Dacă Dacian Cioloș et comp. acceptă că fostul ofițer de Securitate nu le-a nășit partidul, deci nu-i interesează trecutul de torționar al lui Alexandru Iordache, nu același lucru l-ar putea spune despre fiii acestuia, cei de la care au primit PULS-ul la cheie.

De ce sunt necesare aceste informații ascunse în negura vremii? Pentru ca electoratul să știe ce votează, în cine își pune speranța că va schimba profilul clasei politice actuale. Așa, de altfel, s-au exprimat în „n” situații membrii ai fostului guvern Cioloș, acum în PULS sau membrii ai USR, adică generația nouă din politică. Reacția lui Dacian Cioloș a fost, însă, șocantă. Și taxată ca atare chiar și de către mulți dintre simpatizanții săi.

Cum să spui, ca fost premier tehnocrat, pozând în Arhanghelul Dreptății pentru gruparea #rezist și tinerii din corporații că „O clasă politică nouă este o amenințare pentru politicienii vechi, iar orice scandal implicând oamenii noi amorțește speranța că există o alternativă” știind că în jurul tău, bărbat de 50 de ani, se învârt oamenii generației tale care au fost în slujba unor torționari sau au făcut bani din fraudarea statului? Povestea fondatorului partidului, Adrian Alexandru Iordache, nu a putut fi aflată cu „google” de ziariștii care se învârt în jurul politicianului Cioloș? Sau despre dosarele fratelui notar, Mircea Iordache, „fondatorul” unei afaceri cu orbi care, fiind scutiți de taxe vamale, importau țigări din Cipru? Firma MasMed, în care acționar era Mircea Iordache, nume ca Ion Chiriță, cumnatul lui Alexandru Iordache, Stelian Popa, vameșul-șef de la Aeroportul Otopeni pe unde veneau țigările, Ion Iconaru, fostul șef de la Taxe și Impozite sector 1, Mihai Pânzariu, fostul șef al Vămilor, Bogdan Petrescu, omul scos în fața anchetatorilor ca fiind capul răutăților, toate aceste nume s-au aflat între coperțile unor mari dosare ale Poliției, Parchetului General, Parchetului Militar și SRI. Se putea afla destul de ușor, așa cum spuneam, din articolele semnate de mine în Libertatea, de Adina Anghelescu în Ziua și de încă un jurnalist în România liberă, în anii 1999, 2001 și 2002.

Am să reproduc textul publicat în data de 1 august 2001, care îl are ca protagonist pe avocatul de azi Adrian Iordache, scăpat de consecințele penale ale unui accident rutier, inițial ținut la secret, apoi mușamalizat. A trebuit să-l semnez cu pseudonim ca să-mi protejez sursele din poliție, extrem de speriate.

„Un accident petrecut la Mamaia, marți seara, a avut ca victimă un polițist de la Circulație, zburat de pe motocicletă de un jeep condus de un tânăr. Plt. Leon Stoica (34 ani) își încheia detașarea la Biroul Poliției Rutiere din Constanța. El e din București și marți seara patrula pe o motocicletă pe bulevardul din Mamaia. În dreptul Hotelului Lido, a fost izbit în plin de un jeep Mitsubishi Pajero, B-35-PAJ, condus de Adrian Iordache (23 ani), care a virat brusc stânga, fără să se asigure și calcând linia continuă. Polițistul s-a răsturnat cu motocicleta și a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean Constanța cu traumatisme la abdomen, cap, umăr și genunchi. Pentru scoaterea șoferului basma curată, tatăl său face mari presiuni. Adrian Iordache e din București, fiul avocatului Alexandru Iordache, și fratele lui Mircea Iordache, implicat în traficul de tigări desfășurat prin firma Mas Med, unde statul a fost prejudiciat cu peste 80 de miliarde lei. Așa cum l-a ajutat pe fiul cel mare să scape basma curată, așa încearcă acum avocatul să netezească situația fiului care l-a lovit pe polițist. Iordache senior a intervenit prompt la autoritățile constănțene, care, din nu știm ce motive, l-a prezentat drept parlamentar.

Adrian își face studiile în străinătate și stă mai mult prin Canada și Franța, unde, dacă ar fi lovit un polițist, tăticul n-ar fi putut interveni, chiar dacă e fost milițian.”

De fapt, tăticul fusese securist la Direcția a VI-a Cercetări penale, înainte de 1989, iar în 2001-2002 era consilier al generalului Toma Zaharia, cel care conducea efectiv Ministerul de Interne. Adrian Iordache, cel care ne oferă azi alternativa PULS, a scăpat după ce polițistul accidentat a fost convins săși retragă plângerea, agentul nefiind niciodată despăgubit.

Știind toate acestea, în ce cheie să citim declarația lui Dacian Cioloș? „Singurii oameni care vor fi în spatele PLUS vom fi noi, membrii actuali și viitori ai partidului. Oamenii care sunt sătui de minciună și de furt și vor ca elitele lor să nu fie în politică pentru a scăpa de pușcărie și a se îmbogăți, ci pentru a construi o Românie normală, o Românie decentă”.

Închei cu informații despre afacerea cu țigări pentru că familiile Iordache-Chiriță au fost în mijlocul unui jaf de proporții, de tipul celor cu care DNAul de azi și-ar fi dat măsura unei anchete de răsunet. Rechizitoriul cu numărul 74/P/1998 mai există în arhiva Parchetului General, așa cum cred că există și rapoartele unor ofițeri SRI care au monitorizat rețeaua Iordache-ChirițăBogdan Petrescu.

Cum au scăpat? Fiecare și-a vândut firma unor cetățeni străini (un italian, un solvac și niște arabi), care au dispărut rapid din țară, neputând fi aduși niciodată în fața instanțelor. Așa se face că Dacian Cioloș se jură că s-a aruncat în brațele unor oameni cinstiți, fără să (vrea să) vadă șobolănimea care-i mișuna printre bombeurile „made in France”