Rozătoarele (șobolani bruni norvegieni și șoareci) au ajuns din întâmplare pe insula aflată la sudul Americii de Sud, fiind aduse de vasele care făceau escală aici, în speciale baleniere.

Efectele asupra speciilor de păsări de pe insulă au fost dramatice. Neavând dușmani naturali, acestea își depuneau ouăle pe sol sau în scobituri ale pământului, ușor accesibile pentru rozătoare. Două specii de păsări, care se găsesc doar pe această insulă, rața-sulițar și fâsa de Georgia de Sud, au fost nevoite să se refugieze pe cele câteva insulițe de lângă coastă, unde șobolanii și șoarecii nu puteau ajunge. De asemenea, pinguinii și alte păsări marine și-au văzut existența periclitată.

Mike Richardson, directorul proiectului care a durat zece ani și a constat 10 milioane de lire sterline (11,4 milioane de euro) a declarat pentru The Guardian: „La ultima inspecție nu a mai fost descoperit nici un rozător. După știința noastră, acest lucru se întâmplă pentru prima oară în ultimul sfert de mileniu.”

Vânătorii de șobolani Will, Ahu și Wai

Ultima momeală otrăvită a fost aruncată pe insulă cu mai bine de doi ani în urmă, scrie ziarul britanic, însă în toată această perioadă oamenii de știință au supravegheat neîncetat teritoriul cu o suprafață de 3.500 de kilometri pătrați. Doi dresori experimentați din Noua Zeelandă au adus pe insulă trei câini (Will, Ahu și Wai) cu care au patrulat adesea în condiții meteo extreme, în căutare de șobolani și șoareci.

Coordonatorii acțiunii de deratizare au declarat oficial insula eliberată de rozătoare miercuri, 9 mai, și au afirmat că din toate părțile răsunau trilurile fâselor, care erau o raritate până de curând.

Programul de deratizare al Georgiei de Sud, realizat de organizația de caritate South Georgia Heritage Trust, a implicat aruncarea a sute de tone de momeală otrăvită în zonele cunoscute ca fiind cele mai infestate. Vremea aspră, terenul muntos, accesul dificil pe insulă au făcut ca proiectul să fie deosebit periculos. În timpul derulării proiectului, oamenii de știință au crezut că au eradicat șobolanii dintr-una din zone, însă aceștia au reușit să revină dintr-o regiune învecinată, astfel că procesul de deratizare a trebuit luat de la capăt.

Vremurile glorioase ale vânătorilor de balene

Georgia de Sud, unul dintre numeroasele teritorii pe care Coroana Britanică le deține peste mări, a fost descoperită de căpitanul James Cook în 1775, în apropierea Antarcticii, într-una dintre expedițiile sale. La scurt timp, a devenit un loc obișnuit de escală pentru sutele de baleniere care străbăteau mările sudului, oferind adăpost temporar navelor care puteau petrece săptămâni sau chiar luni fără să vadă pământul.

În vremea în care vânătoarea de balene înflorea, pe insulă locuiau circa 2.000 de oameni, dar astăzi principalele activități se desfășoară în jurul a două stațiuni științifice de cercetare aparținând British Antarctica Survey, unde lucrează 20 de persoane.

Argentina a emis pretenții asupra insulei, în timpul războiului din Falkland, iar o garnizoană britanică s-a retras din Georgia de Sud. De asemenea, pe insulă a fost înmormântat și exploratorul arctic Sir Ernest Shakleton, care a murit aici în 1922.

Raiul păsărilor și focilor

Lungă de circa 160 de kilometri, Georgia de Sud are o suprafață de 350.000 de kilometri, majoritatea fiind acoperită cu gheață și zăpadă. Restul reprezintă un teritoriu foarte stâncos. Unele dintre regiunile de coastă prezintă vegetație, reprezentând un paradis pentru păsările marine, fâse și rațele-sulițar.

Printre alte specii de viețuitoare de pe insulă se numără focile – în Georgia de Sud se află 98% dintre focile cu blană și jumătate din focile elefant din lume – patru specii de pinguini, inclusiv 450.000 de perechi reproducătoare de pinguini regali.

În plus, circa 30 de milioane de păsări au cuib pe insulă, fiind înregistrate 81 de specii.