Un studiu al datelor privind supraviețuirea la avalanșă arată că salvările sunt mai rapide acum. Însă timpul este încă esențial pentru victimele aflate la ananghine. Oamenii îngropați în avalanșe au mai multe șanse să fie salvați rapid și să supraviețuiască astăzi decât în urmă cu patru decenii, sugerează un nou studiu.

Avalanșele pot ucide în mai multe moduri. Majoritatea persoanelor prinse în aceste fluxuri de zăpadă mor din cauza rănilor suferite în timpul avalanșei. Ajung sufocării după ce au fost îngropate de zăpadă sau hipotermiei care se instalează în timp ce așteaptă salvarea. Timpul este esențial. Majoritatea persoanelor care supraviețuiesc sunt salvate în primele minute de la îngroparea în zăpadă.

Ce trebuie să știi despre avalanșe

Primele studii aprofundate privind supraviețuirea la avalanșă au fost publicate în urmă cu doar 30 de ani. Și s-au concentrat asupra incidentelor din Alpii elvețieni. La acea vreme, mai puțin de jumătate dintre persoanele îngropate în avalanșe au supraviețuit. Și aproape toți cei care au supraviețuit au fost salvați în mai puțin de 15 minute de la eveniment.

Cu toate acestea, începând cu anii 1990, s-au dezvoltat modalități mai fiabile de a prevedea avalanșele. Precum și noi tehnologii pentru a îmbunătăți șansele oamenilor de a fi găsiți și salvați rapid. Noua cercetare arată că aceste progrese au îmbunătățit supraviețuirea la avalanșă.

Studiul, publicat la 25 septembrie în revista JAMA Network Open, a examinat înregistrările privind supraviețuirea la avalanșă în Elveția care au fost publicate între 1981 și 2020. În aceste patru decenii, peste 7.000 de persoane au fost surprinse de avalanșe, inclusiv 1.643 de persoane care au fost „îngropate critic”. Ceea ce înseamnă că zăpada le-a acoperit capul și pieptul.

Ultimele date

„Dacă o persoană surprinsă într-o avalanșă rămâne la suprafață sau este doar parțial îngropată, cu capul și pieptul expuse, rata de supraviețuire depășește 90%”, a declarat Dr. Hermann Brugger, coautor al studiului și fondator al Institutului de medicină de urgență montană din Bolzano, Italia. Acest procent se bazează pe toate rapoartele din 1981 până în 1998. „Cu toate acestea, atunci când capul și pieptul sunt complet îngropate, rata de supraviețuire scade semnificativ la aproximativ 53%”, a declarat Brugger pentru Live Science într-un e-mail.

Noua cercetare arată că, din 1990, rata generală de supraviețuire la avalanșă în Elveția a crescut de la 43,5% la 53,4%. Ceea ce înseamnă aproximativ 10 persoane salvate în plus la fiecare 100 afectate. Această rată de supraviețuire poate părea încă scăzută. Dar timpul face o mare diferență. Persoanele îngropate mai puțin de 10 minute aveau 91% șanse de supraviețuire. Dar șansele lor au scăzut la 76% după încă cinci minute. Până la 30 de minute, mai puțin de 1 din 3 persoane supraviețuiește.

„După 10 minute de la îngropare, victima începe să sufere de hipoxie (privare de oxigen) și hipercapnie (acumulare de dioxid de carbon)”, a declarat Brugger. „Dioxidul de carbon expirat se acumulează în zăpada din jur. Ajunge să atingă niveluri toxice care sunt apoi respirate de victimă”.

Despre pericol

Persoanele care se află într-un grup în momentul producerii unei avalanșe pot reacționa imediat pentru a-și localiza și dezgropa tovarășii. Astfel încât pot ajuta adesea în intervalul crucial de 10 minute. Echipele de salvare organizate au nevoie de mai mult timp. Însă timpul mediu de salvare a scăzut de la 45 de minute la 25 de minute în ultimii 40 de ani, conform noului studiu.

„Îmbunătățirea ratei de supraviețuire ar putea evidenția faptul că noile tratamente medicale după descarcerare sau o salvare organizată mai rapidă oferă victimelor o șansă mai mare de supraviețuire”, a declarat Pascal Haegeli. Acesta ocupă postul de expert în gestionarea riscului de avalanșă la Universitatea Simon Fraser, care nu a fost implicat în studiu.

Autorii studiului atribuie acest succes unei mai bune formări în materie de siguranță în caz de avalanșă pentru pasionații de sporturi în aer liber. Dar pun accent și pe noile tehnologii care permit salvatorilor să găsească victimele mai repede. Aceste tehnologii includ transmițătoare digitale care transmit locația unui supraviețuitor și reflectoare radar portabile care pot fi detectate de detectoare portabile sau din aer, scrie LiveScience.