Unii îl caută pe Dumnezeu după rigorile Bibliei, alții alunecă pe panta ereziei încercând cu disperare să-L aducă în concret și își irosesc credința în icoane care plâng sau în izvoare tămăduitoare. Tot mai mulți dintre noi suntem, însă, gata să renunțăm la Biserică, pentru că din miezul confortului și al ignoranței civilizației religia pare astăzi doar un moft. Și totuși, undeva în Câmpia Română, într-un univers prea puțin mediatizat, un preot de 35 de ani se încăpățânează să arate tuturor că fără Biserică nu ar fi existat însăși civilizația.

Ce-i unește cel mai mult pe telormăneni? Sărăcia, desigur.

Gratia, Siliștea, Scurtu Mare, Slăvești... În stânga și-n dreapta se înșiră cea de-a doua Românie, cea a veceului în curte, a gardurilor de lemn, a caselor din chirpici în spatele cărora câte o babă sau un moș se închină la Cel de sus pentru o găleată de ploaie care să le salveze cele câteva fire de roșii la care mai trag nădejde. Sunt locuri în care nici măcar câinii nu-i mai latră pe străini. Pentru o strachină de pâine înmuiată în apă nu merită să muști.

 

Steagul Uniunii Europene, în Ciolăneștii din Deal

În Ciolăneștii din Deal ne întâmpină un steag al Uniunii Europene, decolorat, care flutură, ironic parcă, în bătaia vântului de sud-vest, cel care poartă, vară de vară, ecoul secetei și al degradării. Pe la porți se adună la câte-un tutun siluete bizare, aceiași Moromeți de pe timpul colectivizării. Cumva firesc, pentru că Siliștea lui Marin Preda e la o aruncătură de băț de noi, și totuși anormal pentru pretențiile unui județ care dă României prim-ministrul și șeful Senatului. Apoi, după ce șoseaua se coboară năvalnic spre Tătărăștii de Jos, cotim la stânga, spre satul Lada, cunoscut în zonă pentru minunile - pământene - ale preotului Florin Danu.

Florin Danu este un preot modern. Nu dezavuează tehnologia, ci, din contră, se ajută de ea. Ne iese în întâmpinare, pentru că ne-a văzut pe camerele de luat vederi care supraveghează cimitirul, biserica și restul construcțiilor parohiei. Trecem pe lângă o icoană uriașă a Sfântului Nectarie și ne instalăm în biroul din care Florin Danu conduce toate operațiunile. „Ce mai e Dumnezeu în ziua de azi pentru oameni?”, îl întreb direct. Nu-i convine, nu-i place abordarea mea laică, de încorsetare temporală a demiurgului. „Le spun tuturor că este bine să ne întoarcem la Dumnezeu şi să fim cu faţa către El atunci când suntem bine, când avem frigiderul plin, când nu avem datorii, când nu avem încercări, când nu suntem în spital”.

Nu are cum să afirme că sătenii L-au îmbrățișat pe Cel de sus în sens profund. Oamenii au necazuri. Unii trăiesc de azi pe mâine, orice eșec îi îndepărtează de cele duhovnicești. „Dumnezeu ne încearcă. Dacă nu ne-ar încerca, L-am uita”, vine răspunsul.

 

Pilda cu Ștefan cel Mare

Apoi, preotul Florin Danu plonjează într-o pildă plină de învățăminte: „Sectarii gen adventiştii au mers pe la porţi să câştige suflete, să le spună oamenilor că la ei este mai bine, că au descoperit credinţa adevărată şi să îi cheme la adunările lor. Un om simplu le-a răspuns chemării lor cu o întrebare: „Dacă îmi spui câţi oșteni a avut Ştefan cel Mare din oamenii voştri, o să vin la voi”. Deci, dacă noi suntem de la întemeierea bisericii, de la cincizecime, de la Sf. Petru, mă îndoiesc că poate veni cineva, după 1900 de ani, să ne contrazică”. Nu îndrăznesc nici eu să îl contrazic. Prefer să rămân, încă, la întrebările formale: „Ce rol are biserica într-o comunitate?”. „În primul rând, are rol spiritual. Mă refer aici la slujbele care se fac, la duhovnicia pe care trebuie să o aibă pastorul cu turma pe care o conduce. Iar apoi, are un rol pe partea filantropică, partea socială. Filantropia cu socialul sunt două lucruri care ar trebui să fie primordiale în biserică”.

 

Satul cu cabinet stomatologic și medic de familie

Simt că am ajuns la momentul la care trebuie să aflu despre sprijinul oferit de parohia din Lada comunității. „Motorul principal a fost şi rămâne reţeaua de socializare Facebook - profilul meu de Facebook, pagina Asociaţiei”, ne spune Florin Danu. Apoi ne înșiră toate proiectele pe care le-a derulat până acum. Și nu sunt deloc puține. Aflu uimit că satul dispune de peste doi ani de cabinet stomatologic, de medic de familie, că are o sală de studii after school, dormitoare pentru cazare urgentă, temporară, o mică gospodărie în spate cu sute de metri pătraţi de solare, o livadă cu 200 de pomi, animale - păsări, porci.

„Prin Facebook s-au generat relaţii cu persoane care stau mai bine din punct de vedere financiar, firme. Au fost şi persoane fizice care au adunat 30 de lei pe zi, pentru pâinea zilnică, dar și companii mari care au adunat câteva mii de lei - sub formă de produse sau bani, prin contract de sponsorizare cu ONG-ul pe care îl avem”.

Meditații pentru Capacitate și centrală de 22.000 de euro

Pentru Biserica din Lada, copiii sunt pe primul loc. Acum cinci ani, preotul Florin Danu a început să-i adune la şcoala de duminică. Le oferea doar hrană rece pentru că nu avea bucătărie. Atunci s-a hotărât să găsească un spaţiu în care să se întâlnească după slujbă și a ieșit un adevărat centru social. „Pentru copii sunt toate: le plătim transportul tuturor celor care merg la liceu, abonamente zilnice pentru liceul de la Olteni, însemnând 200 de lei pe lună, în fiecare lună, adică 1.600 de lei, plus abonamente pentru alţi 10-12 copii care merg la Alexandria şi cărora le decontăm doar biletul de autobuz. Plus că mai este un alt număr de elevi, nu mai ştiu acum câţi, cărora le plătim şcoală, cămin, mâncare. Avem şi câţiva bătrâni pe care îi ajutăm cu reţetele compensate, ne ocupăm noi de tot”.

Datorită preotului Florin Danu, în satul Lada, în fiecare sâmbătă, de la ora 14 la ora 16, se face un curs de limba engleză, în sala de studiu, cu un profesor voluntar.

„Avem patru elevi foarte buni la engleză, clasele a 11-a şi a 12-a, în Alexandria, care au ajuns să îi înveţe pe cei mai mici engleza. Avem şi elevi de clasa a 8-a care fac pregătire la limba română, pentru Capacitate, cu directorul şcolii din sat. Este o singură școală în comună - sunt şapte sate, din care face parte şi Lada, şi pentru toate, o singură şcoală. Am re- uşit în toamnă să punem o central ă în şcoal ă, prin Asociaţie. A fost un proiect de 22.000 euro. Nu este meritul meu şi nici al Asociației. Eu l-am iniţiat, dar au contribuit diverse persoane care s-au ocupat de costurile centralei, ale instalaţiei. Important este că în şcoala aceea este căldură constant, nu cum se întâmplă în alte părţi unde copiii trebuie să se încălzească la lumânare.”

Ambiția preotului Florin Danu este emanciparea întregii colectivități. „Copiii care au avut rezultate foarte bune la învăţătură au fost premiați, i-am dus la Paris, la Disneyland, la Athena, la Barcelona, Budapesta, Viena. I-am trimis să vadă lumea. E mai puțin important dacă le cumperi un telefon sau un laptop - acestea sunt doar obiecte, se strică, se pierd. Şi eu dacă aş avea posibilitatea să fac foarte mulţi bani, deşi nu îmi doresc foarte mulţi, aş călători prin toată lumea. Şi vreau şi cu ei să mergem în locuri în care, poate, nu se gândeau niciodată că vor apuca să ajungă”.

Ochelari pentru bătrâni, tratament pentru autiști

Și „minunile” nu se termină aici. Preotul din Lada a inițiat mai multe proiecte medicale. A făcut ochelari pentru peste 100 de persoane din comunitate, prin Asociaţie, și a trimis oameni pentru operaţii în afara ţării. Mai mult, preotul ajută, lunar, doi copii cu autism, cărora le plătește terapia.

„Ajutăm cum putem. La câteva zile vin mame cu copii mici care primesc ce avem pe aici mai bun - alimente, haine”, ne spune Florin Danu. Acum ridică o casă cu trei camere (baie, bucătă-rie şi sufragerie) pentru o familie cu 7 copii. Au luat-o de la zero şi sunt aproape de finisaje. Speră să o inaugureze în curând. Ne spune că este o lucrare în care a pus mai mult suflet, poate, decât a pus pentru propria-i casă. „Şi mai avem un proiect nou: am cumpărat în sat două terenuri unite pentru a începe construcţia unor case pentru copiii abandonaţi, pentru cei care se află în centre de plasament. Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ridica prima casă şi sper ăm că în toamnă să fie la cheie. Este o dorinţă deocamdată, dar cum s-au făcut multe din piatră seacă, am nădejdea că se va face şi asta.”

 

Mâncare zilnică pentru 30 de bătrâni singuri

Singura nemulțumire a lui Florin Danu este biserica cea nouă pe care a început-o acum cinci ani, dar pe care nu o poate termina din lipsa fondurilor. Lucrarea este una complicată, deoarece nu poate fi făcută de oricine, trebuie firme specializate în aşa ceva şi serviciile acestora sunt foarte scumpe. De curând, a fost nevoie de 20.000 de lei pentru a-i pune acoperişul.

„Nu este grabă. Deşi dorinţa mea este să fie gata cât mai repede. Eu fac eforturi să ţin flacăra aprinsă pentru că a fost un efort şi mai mare să ridicăm clădirea şi este şi mai greu să o întreţinem şi să o menţinem pentru a putea oferi ceea ce ne-am propus. În momentul de faţă ducem zilnic mâncare către 30 de bătrâni singuri din sat care ne-au cerut ajutorul. Deşi cantina stă închisă câteva zile de Paşte şi Crăciun, pentru că şi fetele au familiile lor, bătrânii primesc mai multă mâncare pentru această perioadă”.

La plecare, îl rog să pozeze în fața icoanei sfântului Nectarie, făcătorul de minuni. Apoi, scotocesc în minte o formă de salut care să corespundă canoanelor bisericești. Dar preotul Florin Danu salvează situația și îmi întinde, bărbătește, mâna. „Dumnezeu e mare”, aud în urma mea. Și chiar încep să cred că așa e...