Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în Cipru, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, fiind de mic paznic la oi.
Numele său vine de la grecescul „spiris” (coșuleț împletit”), pentru că, din smerenie, chiar și când ajunge episcop al Trimitundei, poartă pe cap în loc de mitră un coșuleț de paie. Este un mare făcător de minuni. Participă la Sinodul de la Niceea unde le explică ereticilor cum Dumnezeu poate fi în același timp Trei și Unu: ia o cărămidă în palmă și rugându-se, aceasta se transformă în elementele alcătuitoare: foc, pământ și apă.
În fiecare an, de ziua sa, pe 12 decembrie, racla cu moaștele aflate pe Insula Corfu este deschisă, iar papucii săi sunt întotdeauna găsiți tociți, plini de praf și cu fire de iarbă. Pentru că Sfântul fuge din raclă să sară în ajutorul celor ce îl cheamă fierbinte.