Cum s-au comportat oamenii în pandemie din perspectiva relațiilor intime, este o întrebare pe care și-au pus-o cercetătorii britanici. Așa cum ne așteptam, pentru unii, perioadele de izolare și carantină au însemnat pierderea unor oportunități de intimitate fizică. Pentru alții a dus la creșterea metodelor alternativă de iubire fizică.

Activitatea sexuală virtuală a crescut în timpul primului izolare, dar tinerii au făcut mai puțin sex, arată un sondaj. Oamenii au apelat la sexul virtual din cauza lipsei de oportunități de intimitate fizică în timpul primului izolare, potrivit studiului, realizat de UCL, Universitatea din Glasgow și Centrul Național de Cercetări Sociale.

Acestea au chestionat peste 6.654 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani și a constatat că 53% dintre oameni s-au implicat în activități sexuale virtuale, cum ar fi sexting sau vizionarea de pornografie, în timpul perioadelor de carantină.

Unul dintre autorii principali ai studiului a spus că creșterea sexului virtual poate fi un lucru bun din perspectiva sănătății sexuale. Peste jumătate dintre persoanele care au avut relații au spus că nu a existat nicio schimbare în activitatea lor sexuală.  „Deși lipsa interacțiunii fizice cu un partener poate avea un impact negativ asupra satisfacției sexuale și asupra bunăstării oamenilor, poate aduce, de asemenea, beneficii pentru sănătatea publică, cum ar fi o scădere a transmiterii infecțiilor cu transmitere sexuală”, a spus profesorul Kirstin Mercer de la Universitatea din Glasgow .

Aproximativ 66% dintre tinerii cu experiență sexuală au spus că activitatea lor sexuală a scăzut în timpul izolării

„Atingerea fizică este o nevoie umană fundamentală și crucială în dezvoltarea intimității. Modalitățile virtuale de a face sex pot fi mai puțin satisfăcătoare, deoarece nu permit acest lucru. Am constatat că reducerea oportunității de a oferi și de a primi atingere intimă nu a fost experimentată în mod egal la nivelul populației. Proporția de oameni care au spus că au participat la o anumită formă de activitate sexuală virtuală a fost determinată în mare măsură de vizionarea pornografiei, 64% dintre bărbați și 21% dintre femei spunând că au vizionat materiale cu caracter sexual explicit.

Participanților li s-au adresat o serie de întrebări despre comportamentul lor sexual în primele patru luni de izolare, iar cercetătorii au descoperit că persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au fost mai predispuse să raporteze o schimbare a frecvenței lor sexuale. Soazig Clifton, co-autor al studiului, a declarat: „Tinerii erau cei mai predispuși să spună că au făcut sex mai rar și că sunt mai puțin mulțumiți de viața lor sexuală decât fuseseră înainte de începerea izolării".

„Este probabil să se întâmple, cel puțin, în parte, pentru că tinerii nu pot să locuiască cu parteneri și nu au putut să se întâlnească cu parteneri sexuali atunci când au existat restricții. Timpul va spune dacă aceste schimbări în comportamentul sexual în timpul primului blocaj se vor traduce în schimbări pe termen lung ale comportamentului sau dacă există un efect de „rebound” cu oamenii care recuperează timpul pierdut.”, a mai adăugat acesta.

 63% dintre adulți au menționat că au făcut sex fizic cu cineva după ce a început izolarea

Când participanții au fost întrebați cât de des s-au implicat în activități sexuale, puțin peste jumătate (57%) dintre cei cu experiență sexuală - definiți ca cei care au raportat că au avut vreodată sex în parteneriat - au spus că nu a existat nicio schimbare în numărul de ocazii în care au făcut sex cu un partener. comparativ cu cele trei luni dinaintea izolării.

Profesorul Cath Mercer, de la UCL, a spus că, în timp ce persoanele care locuiau cu partenerul lor au continuat să facă sex, pentru „cei care nu trăiau cu un partener, restricțiile COVID-19 au fost deosebit de dăunătoare”.

În timp ce autorii studiului au remarcat că studiul a fost conceput pentru a fi reprezentativ pentru populația britanică, lipsa datelor pre-pandemice privind activitatea sexuală a limitat capacitatea acestora de a cuantifica schimbările, iar datele s-au bazat pe capacitatea oamenilor de a-și aminti activitățile.