Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Senatul României dă libertatea de a minţi atunci când critici Justiţia. Creează realităţi paralele
Senatul României dă libertatea de a minţi atunci când critici Justiţia. Creează realităţi paralele

Senatul României dă libertatea de a minţi atunci când critici Justiţia. Creează realităţi paralele

Abrogarea articolului 276 din noul Cod penal e un fel de invitaţie: Baronilor, aliniaţi-vă după Nicuşor Constantinescu, Radu Mazăre, Constantin Nicolescu. Politicienilor, faceţi ce a făcut premierul când a atacat Justiţia pentru a-şi apăra maestrul băgat la închisoare pentru corupţie.

Avocaţilor, faceţi şi voi ce-a făcut apărătorul lui Adrian Năstase când a spus despre sentinţa de condamnare a clientului său că este "o greşeală". Jurnaliştilor, practicaţi şi voi linşajul judecătorilor şi procurorilor, lansat prin pixelii ecranelor televizoarelor care erau setate pe Antena 3. Cam aşa îmi sună mie abrogarea acestui articol.
Senatorii au votat ieri propunerea liberalilor Crin Antonescu, Victor Ciorbea, Sorin Roşca Stănescu, Relu Fenechiu şi alţii de a abroga articolul 276 din noul Cod penal, intrat în vigoare de la data de 1 februarie 2014. Acel articol incriminează infracţiunea de "presiuni asupra justiţiei", ca fiind "fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legată de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida". Pentru o asemenea infracţiune, legiuitorul a prevăzut – în acelaşi Cod penal de pe urma cărora au ieşit şi vor mai ieşi din închisori o mulţime de infractori – o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Senatul a lăsat impresia că abrogă acest articol de dragul jurnaliştilor şi au scos la înaintare argumentul că, vezi, dragă Doamne, menţinerea lui în vigoare ar fi o limitare a libertăţii de exprimare. Două chestiuni am de spus:
1) în primul rând libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a minţi, cu atât mai mult atunci când e vorba despre Justiţie. Gazetarii profesionişti – deontologii, cum îi înjură Mircea Badea – nu au cerut libertatea de a minţi. În fapt, ei detestă practicile folosite de aşa-zişii jurnalişti care nu se dau în lături să împroaşte cu noroiul minciunii pe oricine le stă în cale, lor sau patronului lor,
2) în al doilea rând, nu de dragul jurnaliştilor au votat politicienii aşa cum au votat, ci pentru a se pune la adăpost pe ei înşişi atunci când mint cu neruşinare despre activitatea judecătorului x ori a procurorului y, magistraţi care nu au altă vină decât pe cea de a aplica legea nu numai faţă de "oamenii normali", ci şi împotriva parlamentarilor şi miniştrilor care au înfrânt-o pentru a rezolva interesele personale şi de grup.
Articolul 276 ar fi pus la adăpost Justiţia de imixtiunea oricărei personae, nu doar a jurnaliştilor, în activitatea ei, prin minciună în scopul intimidării. Abrogarea lui pare să fie o măsură numai bună pentru a le permite şi mai departe politicienilor să critice judecătorii şi procurorii, nejustificat şi chiar mincinos, fără grija că ar putea înfunda puşcăria ori că ar putea plăti o amendă "pipărată". Şi am avut, cel puţin în ultimul timp, multe declaraţii ale unor politicieni care ar fi putut fi încadraţi la această infracţiune. Amintesc aici recentele declaraţii ale premierului Victor Ponta despre cazul Adrian Năstase şi nu numai, despre care Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit că au reprezentat o încălcare a independenţei sistemului judiciar, în ansamblul său, şi a procurorilor DNA, în special. Tot la art 276 se încadrează şi declaraţiile baronilor de Constanţa, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, care nu au prididit de-a lungul proceselor lor să împroaşte cu noroi nu doar procurorii care i-au anchetat ori încă îi anchetează, ci şi pe judecătorii investiţi cu soluţionarea dosarelor lor. Şi exemplele pot continua.
Consiliul Superior al Magistraturii chiar punea problema găsirii unei soluţii eficiente pentru a stopa derapajele politicienilor faţă de Justiţie, simplul comunicat de presă prin care se anunţă că politicianul W sau Z a încălcat independenţa Justiţiei, s-a imixtionat ori a intimidat-o nefiind suficient. Fapt probat de evoluţia în timp a atacurilor la adresa sistemului judiciar. În opinia mea, prin acest articol 286 critica mincinoasă ar putea fi stopată.
Un alt argument folosit de iniţiatorii abrogării articolului cu pricina a fost faptul că textul ar institui sancţiuni pentru o serie de fapte care fac parte din demersurile jurnalistice uzuale. Să avem pardon, dar publicarea de informaţii mincinoase nu este o practică a jurnaliştilor, ci a propagandiştilor.
Mai spun semnatarii propunerii legislative este deja reglementată obligaţia jurnaliştilor de a supune dezbaterii publice şi a transmite numai informaţii reale, sancţiunea pentru încălcarea acesteia putând fi atrasă sub forma răspunderii civile delictuale. Prin urmare, ar fi fără sens apariţia unei incriminări în domeniul penal a aceleiaşi încălcări.
Şi aici trebuie să spun: da, jurnaliştii au déjà un cod deontologic care îi obligă să spună adevărul şi legi clare care prevăd răspunderea în civil pentru cei care greşesc, dar pe politicieni nu-i opreşte nimic de la minciună. Tocmai de aceea acest articol trebuie să rămână în Codul Penal, e pentru ei, nu pentru jurnalişti!
P.S. Ascultam argumentul pe care l-au invocat unii parlamentari pentru a motiva decizia din proiectul de revizuire a Constituţiei care îi scapă de judecata Instanţei Supreme. Cică vor să fie şi ei judecaţi “ca oamenii normali". Atunci să nu se mai ascundă în spatele imunităţii parlamentare ori ministeriale deloc. Să fie şi ei cercetaţi, percheziţionaţi, reţinuţi şi arestaţi ca orice "om normal"