Asemeni unor Raymond Aron, Camus sau Milosz, pozitia lui intruchipeaza acea forma de umanism pe care Thomas Mann a numit-o nobletea spiritului. In gandirea sa, traditia Luminilor se intalneste cu detectarea capcanelor ideologiilor cu pretentii izbavitoare.

Pentru Kolakowski, sistemele totalitare (fascist si comunist) simbolizeaza prezenta, cat se poate de tragic-devastatoare, a Diavolului in Istorie. Aparitia la Editura Curtea Veche a volumului lui Kolakowski „Modernitatea sub un neobosit colimator” imi permite sa propun cateva reflectii despre rolul intelectualilor in demistificarea utopiilor radicale.

Rupand mai intai cu leninismul, apoi cu marxismul in oricare dintre incarnarile sale, filosoful a trait pana la ultimele consecinte dialectica apostaziei si a devenit una dintre vocile cele mai influente ale opozitiei democratice din Polonia comunista. Inspirator al miscarii studentesti de la Varsovia din martie 1968, Kolakowski a refuzat sa-si critice studentii.

Dimpotriva, alaturi de cativa alti ganditori de marca, s-a solidarizat cu cei prigoniti pentru ca indraznisera sa revendice o Polonie suverana si demna. Asemeni unor Z. Bauman ori K. Pomian, Kolakowski a fost exclus din universitate. A luat drumul exilului, mai intai in Anglia, apoi, o vreme, la Universitatea din Chicago, ca membru al prestigiosului „Committee on Social Thought”.

Intr-un recent eseu din „New York Review of Books”, istoricul Tony Judt remarca faptul ca este greu de imaginat o lucrare care sa depaseasca, intru profunzime, eruditie si pasiune hermeneutica, trilogia lui Kolakowski despre „Principalele curente ale marxismului”. Reeditata cu o noua prefata la Editura Norton in 2005, aceasta lucrare isi asteapta inca traducerea romaneasca.

Sper ca acest lucru sa se intample cat mai curand. Oricine va dori sa priceapa meandrele universalismului utopic marxist, de la geneza sa la mijlocul secolului al XIX-lea, trecand prin cele trei internationale, prin stalinism, dar si prin Adorno, Gramsci si Ernst Bloch, si pana la scolile revizioniste din Ungaria, Polonia si Iugoslavia, nu poate ocoli trilogia kolakowskiana. Este pur si simplu lucrarea definitiva pe domeniu.

Spre deosebire de cei care cer o discutie aseptica, pretins obiectiva asupra marxismului, Kolakowski isi asuma in scrierile sale un punct de vedere pe cat de comprehensiv, pe atat de lipsit de echivoc. Vechile iluzii nu au nicio valoare la ora actuala. S-au dovedit pe cat de absurde, pe atat de nocive.

De aici si curajul lui Kolakowski de a scrie in termeni duri despre acei intelectuali care au ignorat chestiunea capitala a responsabilitatii pentru orice forma de complicitate cu fortele Raului. Intre cei examinati in chip necrutator se numara patriarhul marxismului occidental, care totusi s-a pretat la jenante apologii ale bolsevismului, Georg Lukacs, autorul faimoasei si atat de controversatei lucrari „Istorie si constiinta de clasa”.

Pentru Kolakowski, ideile nu beneficiaza de inocenta. Demonismul politic se inradacineaza in teleologii absolutiste. Marxismul are nevoie de aceeasi critica implacabila pe care chiar aceasta doctrina a formulat-o la adresa liberalismului. Deconstruirea („autocritica”) a marxismului la Kolakowski tine de experienta sa personala, dar si de cunoasterea din interior a naturii aparatelor ideologice comuniste.

In Polonia si Ungaria, dar si in Iugoslavia si in RDG, lupta imporiva dictaturilor comuniste a inclus actiunea coroziva a marxismului critic. Lucrul acesta era bine stiut de catre corifeii ideologiei national-staliniste din Romania.

Scriind in iulie 1989 in revista alternativa de cultura „Agora”, condusa de Dorin Tudoran, ganditorul disident Mihai Botez observa rolul potential-subversiv al recursului la Marx (mai ales la tanarul Marx, ma grabesc sa adaug) in conditiile regimului Ceausescu: „Cunosc astfel intelectuali decenti care, in dezmatul cultului personalitatii ori „imbecilitatilor tracomane” (cum numea Ion Barbu excesele localismelor protocronice), apeleaza la Marx ca simbol al unui rationalism pierdut ori chiar al unui umanism planetar, in conflict implicit cu violentul si ridicolul national-comunism romanesc”. M. Botez scria aceste randuri in analiza cartii mele „Mizeria utopiei”, aparuta in engleza in 1988.

Ca unul care am practicat odinioara ruptura cu sistemul prin invocarea spectrului lui Marx impotriva „socialismului real”, marturisesc ca lecturile din Kolakowski au contat enorm in desteptarea mea. Dupa plecarea in Occident, despartirea mea de orice ipostaza a marxismului a fost direct legata de modelul Kolakowski.

Ii admir consecventa umanista, deschiderea spre universul religiei si curajul respingerii oricarui determinism univoc. Asemeni lui, cred ca „minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”. Rolul Diavolului in Istorie tine in primul rand de falsificarea Binelui si Adevarului. In acest sens, opera lui Kolakowski reprezinta un exorcism gnoseologic.