Generalul Dumitru Dumbravă, șeful Direcţiei Juridică a Serviciului Român de Informaţii, arată într-un interviu acordat site-ului de specialitate juridice.ro că “faptul că în România nu am avut atentate teroriste, faptul că nu avem evoluţii ale crimei organizate spre fenomene violente întâlnite în unele ţări vecine se datorează muncii sutelor de ofiţeri”.

Conduceţi Direcţia Juridică a Serviciului Român de Informaţii. Când vorbim de un departament/direcţie cu profil juridic al unei instituţii sau companii, cam ştim despre ce este vorba: jurişti, dosare, instanţă, opinii juridice. La SRI cum este?

Dumitru Dumbravă: Cam acelaşi lucru, jurişti, dosare, parchete, opinii, instanţă uneori, invariabil amalgamate cu multe, foarte multe informaţii, mai mult sau mai puţin secrete. Juriştii sunt înainte de toate jurişti, indiferent de instituţia sau compania pentru care lucrează, persoane care promovează respectul faţă de lege.

Diferenţa este că juriştii SRI îşi desfăşoară activitatea sub zodia impredictibilităţii, în sensul că, zilnic, ne sunt testate limitele interpretării. Suntem pregătiţi mereu pentru “cel mai rău scenariu posibil”, fără a şti exact viziunea regizorală, dar având convingerea că scenariul poate fi scris în timp ce piesa se joacă având sala plină. Ca atare, la SRI, apreciem juriştii care găsesc resurse intelectuale să exploateze eficient legea în două/trei jurisdicţii naţionale, eventual şi sub cupola aquis-ului ori altor reglementări din sfera Dreptului internațional.

 

Fenomenul corupţiei se află în atenţia Serviciului Român de Informaţii. Corupţia nu a fost şi nu este o noutate, însă extinderea corupţiei în medii precum cel juridic creează o problemă de percepţie a imaginii Justiţiei. Cum identifică SRI silueta manifestării corupţiei?

Dumitru Dumbravă: Fenomenul corupţiei, ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, a intrat relativ recent în portofoliul SRI. Încercăm să ne convingem că este doar o etapă, determinată de persistenţa acestui fenomen social şi, mai ales, de consecinţele grave pe care le generează, dată fiind amploarea sa deosebită, cu forme variate şi complexe manifestate la toate nivelurile societăţii.

Angajarea SRI în această luptă, până la urmă, de asanare morală a societăţii s-a făcut ca structură de suport a autorităţilor judiciare cu atribuţii în materie şi mă bucur că, în prezent, nivelul de încredere şi calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat. Saltul evoluţiei în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupţiei, focalizând secvenţial instrumentele investigative pe toată lungimea lanţului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, în opinia mea, că sistemul judiciar îşi dezvoltă anticorpii necesari vindecării acestei patologii.

Să nu uităm că, înainte de orice, procurorii sunt cei care instrumentează diferitele fapte de corupţie săvârşite de către magistraţi, iar nişte judecători îi condamnă.

 

Te-ai aştepta de la oameni care au făcut şcoli de Drept şi care sunt de ani de zile în sistemul de Justiţie să nu fie tentaţi de nişte răsaduri de flori, excursii sau bani. Dar, de ce nu? Care este scopul menţiunii din comunicatele DNA, DIICOT cum că procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii? Nu este presupus? Are efect de calmare sau de atenţionare că suntem cu ochii şi, mai ales, cu urechile şi pe voi?

Dumitru Dumbravă: Am vorbit puţin înainte de o anumită patologie şi încep uneori să cred că săvârşirea unor fapte de corupţie este o boală care macină societatea românească, după ce decimează conştiinţele unor oameni îndeobşte educaţi, absolvenţi de drept, care s-ar putea revendica unei elite. Da, aţi amintit de răsaduri, excursii… Eu îmi amintesc de un Ipad, telefoane mobile… Uneori este vorba despre funcţii înalte sau materiale de construcţii – în funcţie de creativitatea mituitorului, miza aflată în joc şi rezistenţa magistratului supus unei astfel de presiuni.

SRI acordă sprijin DNA, DIICOT şi structurilor locale ale Ministerului Public, fie informativ, fie tehnic, sens în care suntem, pe bună dreptate, menţionaţi în acele comunicate. De aici şi până la a considera că suntem cu ochii pe toţi actorii sistemului judiciar e cale lungă şi, oricum, este mai mult o percepţie care, este drept, poate avea şi efecte disuasive.

Realitatea este că, în foarte puţine cazuri de corupţie în sistemul judiciar, SRI pleacă de la un anumit magistrat corupt. Am spune mai degrabă că, aplecându-ne asupra fenomenului, am determinat analitic câteva pattern-uri infracţionale care apar ca nişte anomalii în sistem. Acestea fac obiectul efortului nostru investigativ, iar schemele infracţionale sunt apoi decriptate pas cu pas, identificând actorii şi partiturile jucate de aceştia, fie că este vorba de poliţişti, de procurori, judecători și, de ce nu, SRI-işti.

Un lucru nu încetează să mă uimească de fiecare dată. Sunt momente în care toate ecranele televiziunilor de ştiri se îngălbenesc de breaking-news-uri. Ei bine, pe acest fond, maladiv, hepatic, sunt unii care privesc şi-şi numără banii primiţi drept mită, crezându-se imuni la reacţia autorităţilor. Vestea proastă pe care le-o dau este că statul român şi-a dezvoltat sistemul imunitar, iar SRI este unul dintre anticorpii bine dezvoltaţi şi echipaţi pentru însănătoşirea societăţii şi eliminarea corupţiei.

În altă ordine de idei, aceste comunicate trebuie privite ca o recunoaştere a muncii desfăşurate în tăcere, cu profesionalism şi dedicare de către personalul Serviciului. Dat fiind că situaţiile în care un ofiţer SRI poate să vorbească despre ceea ce face pentru ţară nu sunt multe, aceste comunicate reprezintă, în fapt, o minimă recompensă pentru aceia care, ani la rând, îşi dedică viaţa asigurării liniştii cetăţenilor.

 

Când e vorba de securitate naţională, Serviciul nu distinge între categoriile sociale şi pare că se duce glonţ la locul, oamenii care o pun în pericol şi nu dă greş defel pentru că ştie că ofertele de corupţie nu au caracter sezonier. Normele care reglementează activitatea Serviciului sunt adaptate realităţilor, uneori paralizante? Sau sunt prea democratice?

Dumitru Dumbravă: Capabilităţile SRI sunt extinse sau contrase atât cât permite cadrul normativ în vigoare. Sigur că totdeauna este loc de îmbunătăţiri, atât timp cât creativitatea mereu surprinzătoare a infractorilor induce o dinamică alertă de îmbunătăţire a acelor pattern-uri de care am vorbit. Ultimele update-uri legislative survenite, de punere în aplicare a noilor Coduri, au condus la o aliniere a legislaţiei specifice la standarde, inclusiv în materia garanţiei şi protecţiei drepturilor omului, unanim acceptate la nivel comunitar, internaţional în societăţi democratice consacrate.

Operăm cu instrumentele juridice puse la îndemână de Legiuitor, sub control democratic, cu speranţa ca, pe măsura adaptării societăţii, în acord cu evoluţiile tehnologice, vom avea la dispoziţie şi alte instrumente normative cu care deja operează agenţii similare din UE. Din această perspectivă, salutăm iniţiativa Administraţiei Prezidenţiale care a înţeles că, în domeniul securităţii naţionale, realităţile evoluează întotdeauna mai rapid decât normele juridice şi a decis să se implice în procesul de reanalizare a pretinselor legi „Big Brother”, recent declarate neconstituţionale de către Curte. Sperăm că această implicare va permite depăşirea blocajului în care ne aflăm în prezent.

 

Cei mai mulţi oameni din această ţară încearcă să se concentreze pe bucuriile şi frumuseţea vieţii, uitând sau, pur şi simplu, negândindu-se că siguranţa, încrederea în autorităţi, în general un mediu mai bun se datorează şi Serviciului care are competenţa, informaţiile – fireşte – şi resursele de a acţiona în acest fel. Din această perspectivă, Serviciul este mai modest decât ar părea?

Dumitru Dumbravă: Un serviciu de informaţii, oriunde în lume, pleacă de la premisa că nu poate fi iubit de populaţie. Din această perspectivă, cea mai bună situaţie ar fi o atitudine neutră spre pozitivă. Or, având în vedere că, de ani buni, SRI se bucură de încrederea a 50-55% dintre români, nu putem decât să ne bucurăm. Un serviciu nu poate opera optim în afara acestei legitimităţi conferite de încrederea publicului larg. Suntem însă conştienţi că această încredere nu este un dat. Este rezultatul unui efort colectiv constant. Nu în sensul că urmărim în mod voit atingerea unui anumit scor de popularitate, dar suntem conştienţi că, atunci când ne facem datoria în deplină legalitate, cu efecte benefice la nivelul societăţii, oamenii sunt solidari şi asigură acest suport care operează ca un fel de recompensă morală pentru toţi ofiţerii, care duc zilnic o luptă plină de sacrificii, sperând într-o Românie mai bună pentru generaţiile viitoare.

Nu vreau să fiu patetic. Ne ştim prea bine poziţia în acest angrenaj al instituţiilor de forţă ale statului în care SRI este doar o piesă. Nu ştim dacă cea mai importantă, dar, în multe cazuri, esenţială pentru această bătălie cu fenomenul corupţiei.

 

Care este cel mai rău lucru juridic la SRI?

Dumitru Dumbravă: Cel mai rău lucru juridic la SRI este Decretul Papei Grigore al XII-lea care a consacrat calendarul care îi poartă numele. De multe ori simt nevoia unor zile de 48 sau 72 de ore. Îmi amintesc, pe vremuri, fostul ministru al justiţiei Petru Ninosu, într-o întâlnire cu studenţii Facultăţii de Drept de la Iaşi, spunea că ziua de lucru a studentului are 24 de ore şi o noapte. La SRI, ziua de lucru a ofiţerului are mult mai mult.

Dincolo de glumă, pe care aş vrea s-o tratăm serios, cel mai rău lucru juridic la SRI este tentaţia de a reglementa în materie extrem de descriptiv, pe de o parte, iar pe de altă parte, normarea, plecând de la prezumţia de vinovăţie a instituţiei considerată aprioric tentată de abuzuri.

Ultima consideraţie este determinantă primei, iar rezultatul este o legislaţie stufoasă, cu acele articole kilometrice, cu multe alineate şi litere, depăşite rapid de realităţile operative. Constituţia SUA are 16 pagini şi rezistă de 250 de ani. Definiţia ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a Franţei are câteva rânduri. La noi, art. 3 din Legea nr. 51/1991 a securităţii naţionale a României are 11 litere, care încearcă să acopere, enumerând descriptiv, ameninţările la adresa securităţii naţionale, depăşite deja de evoluţia societăţii, de apariţia unor noi medii de propagare etc.

Este un sindrom al societăţilor post-totalitare de care, cred că la 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, trebuie să scăpăm.

 

Trăim în era expansiunii Internetului. Deşi secretă, activitatea Serviciului semnalează pitorescul ameninţărilor care sunt la tot pasul. Cum îşi îndeplineşte SRI misiunea de prevenire şi combatere a atacurilor din spaţiul virtual împotriva infrastructurilor statului?

Dumitru Dumbravă: Peste tot în lume, expansiunea noilor tehnologii a supus agenţiile de securitate la un stres de adaptare. SRI a înţeles acest lucru, iar implementarea Viziunii Strategice ”SRI în era informaţională” este o atestare a acestei realităţi, care, între altele, a conferit Serviciului atuul unor achiziţii procedurale, tehnologice şi de resurse umane, aflate în curs permanent de diversificare şi consolidare.

Ca o recunoaştere a acestor eforturi, SRI a devenit un referenţial critic în materie, nu numai la nivel naţional, unde a fost desemnat autoritate naţională cyberint prin Centrul Naţional Cyberint, dar şi la nivel regional, fiind desemnat la Summit-ul NATO din Ţara Galilor să construiască apărarea cyber a Ucrainei.

Direcţia Juridică este implicată într-un proiect de acordare de asistenţă autorităţilor ucrainene în vederea definitivării Strategiei, respectiv Legii securităţii cibernetice, iar punctele de vedere ale acesteia vor fi circulate în cadrul Comitetului pentru Securitate Cibernetică (CDC) al NATO.

 

SRI colaborează, potrivit legii de organizare, cu o serie de instituţii precum Ministerul Justiţiei, Ministerul Public. Cum valorifică această colaborare, astfel încât rezultatele să fie eficiente?

Dumitru Dumbravă: În termeni generali, principala misiune a SRI este prevenţia. Ca atare, SRI culege, prelucrează analitic şi valorifică informaţii de securitate naţională, punând la îndemâna beneficiarilor legali cunoaştere lato sensu pentru ca aceştia să adopte măsuri în consecinţă, de înlăturare a acelor vulnerabilităţi.

Şi ministrul justiţiei, la fel ca alţi miniştri, este informat oportun tocmai în acest scop.

Atunci când, pe o secvenţă operativă, sunt identificate fapte cu corespondent în legislaţia penală, legea ne obligă să sesizăm Parchetul pentru a continua efortul investigativ, eventual, în cadrul unor dosare penale, la finalizarea cărora SRI poate contribui potrivit Protocolului de cooperare.

În general, dorinţa Serviciului a fost să construiască mecanisme instituţionale eficiente şi competente care să pună în valoare părţile implicate şi să le ajute să evolueze în abordarea provocărilor. Am construit cu aceste instituţii parteneriate solide, susţinute de oameni şi caracterizate de încredere şi curaj.

Şi, deşi eficienţa acestor activităţi este greu de cuantificat, cel mai bun indicator în acest sens este Liniştea.

Dezavantajul nostru este că liniştea nu se aude. Dar ea are un preţ. Faptul că în România nu am avut atentate teroriste, faptul că nu avem evoluţii ale crimei organizate spre fenomene violente întâlnite în unele ţări vecine se datorează muncii sutelor de ofiţeri care, după o zi de muncă, adorm cu sentimentul datoriei împlinite. Uneori, după ce „zapează” între talk-show-urile târzii, unde activitatea lor e denigrată, criticată ori blamată de specialişti care emit judecăţi de valoare fără să aibă în fapt niciun instrument sau argument care să le valideze judecăţile.

Interviul integral pe site-ul juridice.ro