De 21 ani, de când funcţionează în cartierul Palazu Mare, pe malul lacului Siutghiol, secţia de psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa nu a fost niciodată reparată.
A fost uitată de toţi directorii care s-au perindat la conducerea instituţiei medicale. În curtea de două hectare năpădită de arbuşti uscaţi şi zeci de câini care dormitează la soare, clădirea secţiei pare să se prăbuşească, mâncată de mucegai şi rugină. Bolnav, angajat ca portar
La poartă dăm peste un paznic, cu aspect bizar, care stă cu lanţul în mână şi ne interzice accesul, după care se ascunde râzând după gheretă. „Lăsaţi-l, că este bolnav psihic”, ne spune senin o infirmieră. Ea susţine că portarul îi este coleg, „angajat cu acte în regulă”, şi nu e singurul. „Mai avem şi un brancardier, este oligofren, angajat şi el de spital, dar cu criza asta de personal, ne este de folos”, spune femeia.
În interior, totul este improvizat. Cei 100 de pacienţi zac pe paturi cu cearşafuri găurite sau umblă pe lângă pereţii gri, scorojiţi, râd, urlă sau filozofează, îmbrăcat fiecare cu ce a venit de acasă, cu haine zdrenţuite, pijamale desperecheate. Un bolnav cară pe scările tocite două găleţi cu mâncare de măzare şi macaroane. În cantina ansamblată la capăt de hol, cu mese neacoperite şi scaune vechi, pacienţii mănâncă din farfurii de tablă şi beau apă din foste cutii de iaurt. Grupurile sanitare ruginite sunt defecte, baie nu există, dar angajaţii sunt totuşi mulţumiţi că toaletele funcţionează după ce, timp de trei ani, au fost infundate cu sticle de plastic. „Suntem tot timpul în pericol, nu ne protejează nimeni”
„Măcar aşa putem şi noi să vă arătăm locul în care se rezolvă probleme psihice ale Constanţei şi în ce condiţii muncim din 1988 încoace”, spune şeful secţiei de psihiatrie, Daniela Cîrjaliu, parcă bucuroasă de oaspeţi. „Nu avem nici măcar un instalator”, se plânge o infirmieră, Adela Popescu. Femeia povesteşte că cei câţiva angajaţi fac mâncare, spală, calcă, stau cu ochii pe bolnavi.
Contrar aparenţelor, secţia este curată. „Câteodată ne suflecăm mânecile şi, cu bani de acasă, zugrăvim. Avem nevoie de aer curat, respirabil. Trebuie înlocuite geamurile, uşile, care în loc de clanţă au o sfoară, iar dacă le dai un brânci, pică, iar bolnavii pot fugi oricând”, spune şi asistenta Reihan Mustafa. Şi, peste toate astea, angajatele se plâng de lipsa siguranţei personale. „Suntem tot timpul în pericol, nu ne protejează nimeni. Săptămâna trecută aveam toată faţa zgâriată de la o pacientă agitată”, spune asistenta Georgeta Tamaş, în timp ce se chinuie să dea apă unei paciente.
Fără buget propriu pentru reparaţii Constanţa, alături de Tulcea, sunt singurele judeţe din ţară în care nu există spitale de psihiatrie. „Singura soluţie este să fim spital de sine stătător, legislaţia sprijină spitalele de psihiatrie, se pot accesa fonduri europene. Secţiile nu au buget propriu, nu ai ce gestiona, trebuie să ceri spitalului, iar spitalul judeţean e un colos”, explică Diana Cîrjaliu. Şi numărul pacienţilor cu probleme psihice aduşi aproape zilnic la Palazu Mare este din ce în ce mai mare. Medicul şef ne spune că pentru fiecare pacient se consumă zilnic 180 lei, iar 80 la sută dintre bolnavii aduşi în secţie nu au asigurare de sănătate.
„Mă voi deplasa personal la Palazu Mare, să văd care este situaţia la faţa locului şi vom găsi soluţii rapide pentru ameliorarea confortului pacienţilor şi creşterea securităţii personalului angajat”, a promis proaspătul director al Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa, Ion Niculescu.
Recomandările noastre
