Noul președinte își datorează mare parte din succes rețelelor evangheliste din ce în ce mai puternice în Brazilia, unde catolicii pierd teren.

Un interviu cu Lamia Oualalou, specialistă în America Latină, pentru Le Figaro.

Abia ales, învingătorul din alegerile prezidențiale din Brazilia, Jair Bolsonaro, a fost văzut rugându-se în public cu un pastor evanghelic. În ce măsură succesul său se datorează mișcării evanghelice?

Într-adevăr, rețelele evanghelice sunt unul dintre motivele succesului său. Înainte de a lua cuvântul, el a insistat să se roage, cu ochii închiși, strângând mâna pastorului, o scenă suprarealistă și neobișnuită în politica braziliană, care a șocat multă lume.

Bolsonaro însuși este catolic, dar s-a căsătorit cu o evanghelistă și s-a botezat în mod simbolic în râul Iordan în Israel de către un pastor. El merge cu regularitate la templu și s-a consultat regulat cu ceea ce se numește „bancada evaghelica”, care îi reunește pe deputații evangheliști din toate partidele, care reprezintă aproape a cincea parte din Congres.

În timpul campaniei electorale, cu o săptămână înaintea primului tur, a avut loc o manifestație feministă. A doua zi, o duminică, pastorii de la principalele biserici s-au folosit de manifestație, calificată drept simptomatică pentru depravarea societății, pentru a face apel la enoriași în predicile lor să îl voteze pe Bolsonaro.

Este momentul în care acesta a înregistrat un salt de 5-6% în sondaje.

Patru zile mai târziu, Bolsonaro a refuzat să meargă la o dezbatere televizată cu adversarii săi, scuzându-se că este rănit (fusese înjunghiat la începutul lunii). Acest lucru nu l-a împiedicat să primească un ziarist de la canalul TV evanghelist Record, al doilea ca importanță din Brazilia, pentru un interviu foarte complezent.

Evangheliștii au construit un imperiu mediatic pe care l-au pus în slujba lui Bolsonaro, mai cu seamă rețelele sociale și grupurile WhatsApp, care au jucat un rol foarte important în campanie. Acestea au descris Partidul Muncitorilor (PT, de orientare comunistă – n.r.) drept principala cauză pentru majoritatea relelor din societate: criză economică și moravuri „deviante”.

Alegerea lui Bolsonaro este simptomatică pentru transformarea Americii Latine în teritoriu evanghelist?

Brazilia era țara cu cea mai mare populație catolică din lume. Mai este? O vom ști cu precizie în 2020, cu ocazia viitorului recensământ religios. Acestea se organizează la fiecare zece ani.

În schimb, Brazilia este în mod sigur scena celei mai mari transformări de peisaj religios pe care a cunoscut-o în istorie o țară mare. Ieri, foarte minoritari, evangheliștii constituiau în 2010 deja 22% din populație. Probabil că astăzi sunt aproape o treime...

Prăbușirea supușilor Vaticanului este spectaculoasă: în 1990, 92% dintre brazilieni erau catolici. În 2010, mai rămăseseră doar 64%. Demografii prezic că cele două religii vor ajunge la paritate până în 2030.

Sunt mai multe cauze care explică succesul evangheliștilor. Mai întâi, marele exod rural care a adus mari părți din populația din Nordeste, zonă agricolă, către periferiile marilor orașe. Oamenii s-au trezit fără sprijin familial, în zone unde statul era absent. Și Biserica Catolică dezertase din aceste cartiere sărace, în urma deciziei papei Ioan Paul al II-lea de a combate Liberation (mișcare în sânul Bisericii Catolice, inițiată în America Latină la sfârșitul anilor 1960, inspirată de marxism, care insista pe ameliorarea condițiilor de viață ale săracilor – n.r.), ceea ce a provocat o destrămare a rețelelor catolice în zonele cele mai sărace.

În plus, haosul urban al noilor orașe îi favoriza pe evangheliști. Biserica Catolică a fost întotdeauna în piața centrală a orașului, mai ales în cadrul modelului urban latino-american. Îi este dificil să se instaleze în „favelas”, care nu au nici un centru. În schimb, evangheliștii reușesc, își deschid în numai câteva zile temple noi în foste baruri sau hangare.

Este nevoie de numai trei luni pentru a deveni pastor. Singura cerință este locvacitatea. Evangheliștii au cucerit periferiile, templele devenind singurele locuri de sociabilitate și solidaritate, și deci de o imensă influență. Aici se spun rugăciuni, se cântă, se într-ajutorează, ți se găsește de lucru dacă ești șomer, se îngrijesc copiii pe timpul zilei. Absența statului este prima explicație a acestei explozii.

Din punct de vedere politic, care este poziția evangheliștilor? Dacă sunt la fel de conservatori din punct de vedere moral cum sunt catolicii, sunt mai liberali din punct de vedere economic?

Într-adevăr, trebuie să reamintim că în Brazilia catolicii sunt și foarte conservatori. Arhiepiscopul de Rio l-a susținut pe Bolsonaro. Dar așa este, evangheliștii sunt mai radicali, mai ales în chestiuni legate de sexualitate și de gen.

În timp ce Biserica Catolică a abandonat teologia „Eliberării”, ei au inventat „teologia prosperității”, care justifică îmbogățirea personală dacă este împletită cu o practică religioasă regulată și dacă, bineînțeles, 10% din venituri („o dízimo”) sunt dați pastorului.

Dacă din punct de vedere istoric Biserica Catolică braziliană era legată de sindicate și de problematica socială, evangheliștii sunt într-o logică mult mai individualistă și care ajunge să fie anti-etatistă.

S-a văzut că evangheliștii au favorizat și succesul lui Donald Trump...

Este sigur că succesul lui Bolsonaro se bazează pe apariția unui „Tea Party brazilian” în care conservatorii religioși au un rol important. Cred că succesul evangheliștilor în politică ține mai ales de modul în care au știut să utilizeze aparatul mediatic așa cum catolicii nu au știut niciodată să o facă, de la televiziune la rețelele sociale. Au cântăreții lor, casele lor de discuri, telenovelele lor cu mesaj moralizator și totul este articulat: cântărețul, odată cunoscut, devine deputat. Asistăm la crearea unei veritabile culturi evanghelice.