Pograme bazate pe exemple practice, scenarii reale de viaţă și exerciții multidisciplinare care să îi ajute să răzbească pe piața muncii sunt câteva dintre cerințele tinerilor pentru școala românească. Dar, aceasta le oferă doar aceleași metode de studiu de care au avut parte și părinții lor în urmă cu 30-40 de ani. Nu există o reformă reală și nici finanțare pentru a depăși acest decalaj.

Școala românească nu poate răspunde așteptărilor tinerilor

Lipsesc schimbările de fond în învățământul românesc, iar finanțările sunt sub așteptări și, de multe ori merg spre zone care nu asigură niciun progres pentru elevi, ci doar asigură minimele condiții de desfășurare a activității de învățământ (repararea școlilor, desființarea WC-ului din fundul curții etc.).

Un studiu făcut public luni, 17 iunie 2024, efectuat online pe un eșantion de 800 tineri, cu vârste cuprinse între 16 și 24 ani, din toate regiunile de dezvoltare ale țării, realizat de UP Generation în colaborare cu agenția de cercetare de piață Mkor indică faptul că aproape trei sferturi dintre tinerii români (72%) îşi doresc o altfel de școală, cu programe de învăţare bazate pe exemple practice, exerciţii şi scenarii reale de viaţă.

Pentru că școala românească nu le oferă așa ceva, tinerii își termină stagiul de învățare și intră pe piața muncii fără o direcție clară pe care să o urmeze. În plus, dar de fapt nu vorbim de niciun plus, ci doar de minusuri, tinerii care ies de pe băncile școlii dispun de prea puține dintre abilităţile socio-umane esenţiale în câmpul muncii. Școala românească nu-i pregătește pe tineri să comunice eficient, să lucreze în echipă, să-și gestioneze emoțiile, fapt care îi împiedică să-și atingă potențialul, atrag atenția autorii studiului.

Adolescenții și tinerii se simt debusolați și copleșiți pentru că nu reușesc să-și găsească o traiectorie în acord cu aspirațiile și abilitățile lor.

Programă veche de zeci de ani

Decalajul enorm între nevoile tinerilor și realitatea pe care o pune școala la dispoziție este subliniat de expertul în domeniul educației, Daniela Vișoianu.

Elevii care susțin Bacalaureatul la acest moment, la Limba și literatura română, spre exemplu, au aceeași materie la care au dat examen și părinții lor, spune Vișoianu. Măsurile adoptate au fost doar simple schimbări de formă și nu de fond.

„România a extins învățământul obligatoriu la 13 ani, față de 10 ani anterior, fără nicio dezbatere despre nevoile elevilor, adică a tinerilor și adolescenților. La vârsta marilor încercări profesorii fac apel majoritar la mințile lor pentru cunoștințe, iar pregătirea pentru viață independentă și construirea identității rămâne în grija familiilor și a grupului social din care face parte copilul. Ori el vrea să încerce ca să știe la ce este bun și ce poate face de unul singur, inclusiv cu mâinile lui. Și aceste încercări trebuie realizate în mediul sigur al școlii, în prezența unui profesionist în formare”, crede Daniela Vișoianu.

Transformările nu sunt dorite de decidenții din educație, care preferă să salveze catedre și nu să adapteze activitatea educațională cu nevoile generațiilor actuale.

„Paradoxul rutei tehnice, profesionale, este că e finanțată mult mai puțin decât nevoia: pentru orice înseamnă activitate practică e nevoie de alte investiții și costuri decât învățarea teoretică. Și atunci decidenții preferă o investiție mai mică, care conservă catedrele în forma actuală, fără schimbări în acord cu transformarea generațiilor care au intrat în licee după anul 2000 și, mai ales, după aderarea României la UE. Tinerii români răspund că nu le place la școală pentru că deseori nici școlii nu pare să îi placă de ei”, a explicat Vișoianu ce ne arată rezultatele studiului UP Generation.

Școala românească nu-ți cumpără licențe. Nu-și permite

Orientarea profesională este la acest moment un al domeniu neglijat. Unui consilier școlar îi revin aproximativ 1.000 de elevi, o cifră enormă, fapt care face imposibilă munca eficeintă în acest domeniu. Iar specialiștii care ar trebui să ofere consiliere nu sunt prezenți în toate școlile. În plus, nu se fac investiții nici în instrumentele pe care consilierii le au la îndemână pentru a-i orienta profesional pe elevi .

Consilierul școlar Loredana Stroiuleasa spune că nu există teste cu licență în școli, deși testarea elevilor ar trebui să fie finanțată dintr-un fond special, pentru ca tinerii să studieze în domeniul pentru care au abilități.

„Școala nu-ți cumpără licențe, pentru că nu-și permite. Ca să testezi copilul către ce meserii are el abilități te costă undeva la 50 euro/copil. Ceea ce nu-și permite o școală. Ar trebui să avem o finanțare specială pentru asta. Este important să-l orientezi, pentru că în funcție de asta își alege ce studiază la liceu. Mulți ajung la liceu și-și dau seama că nu li se potrivește profilul respectiv. Sau chiar la facultate, își dau seama că nu le place și o abandonează, sau o fac pentru că <așa trebuie>”, spune Stroiuleasa.

În aceste condiții, consilierii școlari se descurcă așa cum pot. De obicei, cu metode vechi, cu foaia de hârtie și creionul, Dar, un elev ar trebui în aceste condiții să petreacă mai mult timp în cabinetul consilierului pentru testarea aptitudinilor cognitive.

Disciplinele de dezvoltare personală nu există

Lipsa din programa școlară a materiilor care să-i sprijine pe elevi să se dezvolte personal este o altă problemă pentru școala românească, problemă evidențoiată și de Loredana Stroiuleasa.

„Nu se studiază în școli discipline care să-i dezvolte personal, care să-i facă să-și spună punctul de vedere, să aibă curaj să se pună în valoare, nu se studiază asta. Avem, da, olimpiada de dezbateri. Dar câți sunt implicați în asta? Toți copiii ar trebui să facă asta, nu doar câțiva, în școlile bune”, mai spune Stroiuleasa.

O altă discuție tot legată de programă este aceea a materiilor care nu mai trezesc elevilor niciun interes. Aceste materii ar trebui înlocuite cu discipline noi care să îi ajute pe elevi să facă față mai bine provocărilor actuale.