Patriarhia Ierusalimului a rupt comuniunea cu Patriarhia Română. Mass-media a amuţit pentru câteva clipe, după care a fost năpădită de titluri-şoc, bombă.
Ştirea conţinea resorturi de imagine greu de controlat emoţional: Biserica Mamă, Biserica Sfântului Mormânt ne reneagă. Ca şi cum eram respinşi de la Înviere!
În realitate, miza acestui conflict inter-bisericesc ţine de canoane şi de diplomaţie. Patriarhia Română ridică la Ierihon un aşezământ pentru pelerinii români. Conform canoanelor ortodoxe, construirea unui sfânt lăcaş pe teritoriul altui stat este permisă doar cu acordul părţilor. Mai pe româneşte, nu poţi construi o biserică în Bulgaria fără acordul Sinodului bulgar, după cum nici ei nu pot face acelaşi lucru fără avizul nostru.
Lucrările la Ierihon au început în 1998, cu acordul verbal al Preafericitului Patriarh Diodor. Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist era prieten cu Diodor. Acesta vizitase România în iunie 1982, la in vitaţia Patriarhului Iustin, iar la Suceava, uimit de credinţa localnicilor, a spus: "Mi-aş fi dorit să mă fi născut român". Patriarhul Diodor sau Diodoros, cum îi spuneau grecii, a fost în România şi la instalarea Patriarhului Teoctist, în 1986. Între cei doi se legase o mare prietenie. Aşa că acordul verbal - e drept, fără cel necesar, scris al Sinodului - a fost dat, iar aşezământul românesc a început să se ridice încet, încet.
Ne puteți urmări și pe Google News
După Patriarhul Diodor a venit Irineos I, destituit în luna mai 2005, pentru nişte afaceri imobiliare destul de încâlcite. Donaţiile palestinienilor creştini ajungeau - via Irineos - pe mâna unor israelieni. Noul patriarh al Locurilor Sfinte, Theophilos III, a decis că nu suntem în rânduială. Cel de-al 97-lea episcop al Ierusalimului a hotărât împreună cu Sinodul să rupă relaţiile cu noi. Başca, să-l caterisească pe arhimandritul Ieronim Creţu, reprezentantul nostru! Caterisire nulă din start!
Asta ar fi istoria pe scurt, iar canonic grecii din Ierusalim au un pic dreptate. Dacă toate cele treisprezece biserici autocefale s-ar apuca să-şi construiască biserici în Ierusalim, unde s-ar ajunge? Problema este însă fals pusă, pentru că ruţii au la Locurile Sfinte nu mai puţin de zece mănăstiri şi aşezăminte. Dar ruşii sunt ruşi. Ce-i permis lui Jupiter nu-i permis boului, iar nu degeaba Theophilos a stat vreo trei ani la Moscova!
Sunt convins că, până la urmă, se va ajunge la un consens. Vor primi o compensaţie - să-şi facă şi ei un aşezământ la noi sau poate o sumă de bani. Când văd bani, arghirofilii de greci înţeleg imediat cum stă situaţia şi sunt dispuşi la câte binecuvântări este nevoie. Doar nu degeaba şi în prezent visează la averile secularizate de Alexandru Ioan Cuza în 1863! Alta-i însă miza! Sub Patriarhul Daniel, am început să facem diplomaţie bisericească în picioare. Am reactivat trei mitropolii în Basarabia fără să ne temem de Kremlinul pravoslavnic. Un gest naţional nemaiîntâlnit.
În februarie anul acesta, la Chambesy (Elveţia), a avut loc consfătuirea Bisericilor ortodoxe. Pe plan bisericesc ortodox, România e importantă, este a treia ţară de pe glob ca număr de credincioşi. Ca o glumă, am face parte dintr-un Consiliu de Securitate, dacă ar exista aşa ceva. Aici s-a discutat despre autonomie, tomusuri, diptice. Mai laic, cine poate acorda independenţa unei Biserici. Grecii au cerut să aibă exclusivitatea, că ei sunt Bizanţul, Constantinopolul etc. Păi, nu cred grecii că au copyright pe ortodoxie? Ruşii n-au vrut, iar noi ne-am aliat cu ei, spre perplexitatea elenilor, care-au turbat. Patriarhia Moscovei şi Patriarhia Română au intrat în conflict cu patriarhii elenofoni, printre care şi cel al Ierusalimului. Presa din Grecia a scris luni în şir că alierea Patriarhiei Române cu Patriarhia Moscovei a fost o surpriză! Patriarhul ecumenic Bartolomeu s-a grăbit să acuze pe PF Daniel şi Biserica noastră de tendinţe de hegemonie! Păi da, dacă îţi iubeşti Biserica şi faci o politică bisericească în acord cu aspiraţiile neamului tău, nu te pleci grecilor sau ruşilor, eşti hegemonic!
Ăsta-i tot scandalul. De când facem politică bisericească demnă, ne facem duşmani. Restul sunt comunicate bune de speriat babele!
Recomandările noastre
