Romanii organizau festivități și ofereau cadouri în luna decembrie, chiar înainte de apariția creștinismului și a Crăciunului.

Cine a fost Saturn?

 

Saturn sau Cronos, a fost zeul timpului și al agriculturii, însărcinat să vegheze asupra trecerii anotimpurilor. Tatăl său a fost Caelus (Uranus din mitologia greacă), adică Cerul. Iar mama sa a fost Terra (Gaia din mitologia greacă), adică Pământul.  Terra, mama sa, i-a mai născut pe Oceanus, zeul oceanului nemărginit, pe Ianus (zeul începutului și sfârșitului), pe Hiperion (zeul Soarelui) și pe Ops (sau Reea, zeița fertilității din mitologia greacă).

Terra i-a mai născut pe hecatonchiri, uriașii cu 50 de capete și 100 de brațe fiecare, care au creat norii, furtunile și valurile mării. Apoi, i-a născut și pe ciclopi, uriașii cu câte un ochi, care au creat fulgerele. Caelus, speriat de titani, ciclopi și hecatonchiri, i-au aruncat în Tartar. Dar Saturn/Cronos s-a furișat când Nyx (noaptea) a întunecat cerul, a luat o seceră și și-a castrat tatăl, pe Caelus. Din sângele scurs în mare, s-a creat Venus/Afrodita, zeița dragostei.

Caelus l-a blestemat pe Saturn, spunând că la rândul său va fi răsturnat de la putere. Saturn, devenit Tatăl-Timp,  a preluat conducerea și și-a eliberat frații din Tartar, în afară de ciclopi și hecatonchiri.

Domnia lui Saturn, epoca de Aur

Saturn s-a căsătorit cu Ops și a domnit, alături de Ianus, asupra lumii, de pe mons Saturnius, locul care avea să devină Capitoliul roman. Saturn era plin de cruzime, dar domnia sa s-a caracterizat ca fiind o epocă de aur, a abundenței și a păcii.  El a creat oameni din aur, tineri și cu vieți îndelungate, iar după moarte, deveneau gardieni spirituali. Nu munceau și nu sufereau. Erau nobili și buni.

Ops i-a născut cinci copii, pe Vesta (Hestia), Pluto (Hades), Ceres (Demetra), Neptun (Poseidon) și Juno (Hera).  Temându-se de blestemul tatălui său, și-a înghițit toți cei cinci prunci.

Ops, mâhnită, a refuzat să-i predea și cel de-al șaselea prunc, pe Jupiter (Zeus) și i-a oferit o piatră învelită lui Saturn să înghite (zeul îmbătrânise și nu mai vedea bine). Jupiter a fost dus de Ops pe insula Creta unde a crescut.  Când a devenit adult, s-a întors pe Capitoliu, s-a deghizat în paharnic și l-a otrăvit pe Saturn, făcându-l să vomite toți cei cinci copii, toți întregi și ajunși la vârsta adultă.

Juppiter îl răstoarnă pe Saturn și devine zeul cerului

Jupiter a devenit zeul cerului după ce l-a răsturnat pe Saturn de la tron. Eliberându-i pe ciclopi și hecatonchiri, aceștia i-au făurit fulgere și furtunile drept răsplată. Neptun a devenit zeul mărilor, al apelor și al cutremurelor, Pluto a devenit zeul lumii subterane și al bogățiilor minerale, Ceres a devenit zeița recoltei, Vesta a devenit zeița căminului și al focului, iar Juno, care s-a căsătorit cu Jupiter, a devenit zeița familiei și căsniciei.  Ce lucru aveau în comun olimpicii, această nouă generație de zei? Agricultura!

În locul oamenilor de aur, Jupiter a creat alți oameni. Primii creați de el au fost de argint, dar aceștia erau certăreți și necredincioși, așa că Jupiter i-a distrus. Apoi, a creat oamenii din bronz, dar erau duri și războinici, puși mereu pe războaie, așa că Jupiter i-a înecat cu un potop.

A creat oameni din fier, care trăiau în trudă și mizerie. Erau conflictuali, nu-și onorau părinții, frații se trădau,  gazdele nu-și respectau gadzele, iar minciuna perpetua. Însă, ei au fost singurii capabili să creeze civilizația, să învețe focul (furat de Prometeu de la zei), să topească fierul și să cultive grâul.

Apariția agriculturii și a civilizației

Juppiter, devenind zeul cerului și mânuind fulgerele și furtunile, asigura ploi plantelor, împreună cu Neptun, care veghea asupra râurilor și fluviilor. Pluto, cu mineralele sale bogate, dădea nutrienți, iar Ceres asigura creșterea grâului, a fructelor și legumelor, dar și hrănirea vitelor.  Juno, soția lui Jupiter, cupla femeile cu bărbații pentru a da naștere copiilor, iar Vesta menținea căminul cald cu focul ei pe durata iernilor umede și reci.

Oamenii erau datori zeilor cu jerfe animale și cu ofrande din roadele muncii lor.  Cei șase zei stăpâneau anul calendaristic de 12 luni, anotimpurile și contribuiau la creșterea recoltelor.

Muritorii trebuiau însă să trudească pentru a le însămânța, uda, plivi și apoi, să le culeagă, să facă pâine din grâu, să dea fân la vite și la porci meniți pentru jertfe.  Tot ce venea de la zei se întorcea la zei. Între timp, civilizația a dus la crearea claselor, și mai ales, a sclaviei.  Iar oamenii din epoca fierului,  în special romanii, au început să regrete epoca de aur, când era abundență și sclavia nu exista.

Romanii îl celebrează pe Saturn

Fermierii romani s-au aduinat pentru a practica ritualuri de jertfe dedicate lui Saturn, în mijlocul iernii, atunci când Pluto/Hades o răpea pe Persefona, fiica zeiței Ceres/Demetrei. Șase luni, Persefona era la suprafață și împreună cu mama ei, oferea recolte bogate. Dar când era răpită de Pluto și transportată în Infern, vreme de șase luni, iarna se instala, pământul nu mai dădea roade și se lăsa frigul, iar oamenii erau la mila zeiței Vesta și a focului ei.

Fermierii se închinau lui Saturn, sperând să fie binecuvântați cu o recoltă abundentă.  La templul lui Saturn erau organizate festivități și ritualuri de sacrificii animale. Câteva zile, oamenii mâncau, se îmbătau și participau la jocuri de noroc.

Sclavia era abolită pentru câteva zile. Sclavii erau îndemnați să mănânce la ospețele stăpânilor lor. Stăpânii lor, fie plebei sau patricieni, le serveau cina sclavilor.   Saturnalia era practic, o sărbătoare nu a bogaților, ci a sclavilor. Pentru acele câteva zile, sclavii erau ușurați de regulile sociale stricte și de captivitate. Era un eficient mecanism de control.

Saturn avea o sărbătoare dedicată

Data începerii festivității era 17 decembrie.  Ținea la început trei zile. Ulterior, în perioada imperială, ținea o săptămână, până pe 23 decembrie.  Lumânările erau aprinse, oamenii se plimbau cu torțele pe stradă pentru carnavaluri, spectacole de teatru și târguri.  Sclavii se jucau cu zarurile acasă și purtau hainele stăpânilor lor, inclusiv togile și tunicile bogate. Le ordonau chiar să facă curățenie.

Se țineau petreceri, ospețe bogate, beții și orgii, ziua și noaptea.  Nimeni nu muncea, atelierele și fierăriile fiind închise.  Războaiele erau încetate prin armistițiu pe durata festvității. Saturnalia era sărbătorită în întreg Imperiul Roman și credincioșii făceau pelerinaj până la Roma, pentru a vizita Templul zeului Saturn pentru a efectua sacrificii. Se cânta „Io Saturnalia”, oamenii alergând pe străzi, strigând „Io Io Io”, un fel de proto-colind, după care avea să se inspire și faimosul „Ho Ho Ho” al lui Moș Crăciun.

Statuia lui Saturn, pentru că reprezenta un zeu răsturnat de Jupiter, era legat la glezne cu o frânghie din lână. Dar pe durata Saturnaliilor, legăturile erau slăbite, pentru ca zeul să se elibereze. Pe durata petrecerii, fiecare famlie își nominaliza un membru pentru a primi titlul de Saturnalicius princeps, sau principele Saturnaliilor. Se întâmpla să fie „oaia neagră a familiei”, iar la plebei, membrul umil al gospodăriei. Inclusiv împărații romani îl primeau pentru a fi ironizați.

Cadourile la romani

Ultima zi de festivitate era numită Sigilaria. Romanii își dăruiau cadouri. Erau oferite lumânări conice din ceară, fie figurine sculptate din ceară în formă de animale, plante, copii, femei, bărbați și soldați. Se ofereau figurine mici din teracotă.  La masă se consumau porc prăjit, cârnați, rădăcini de iarnă prăjite în ulei, rodii, struguri, curmale, smochine, măsline, pește, prăjituri cu miere și nuci și se servea vin.

Se crede că romanii, prin Saturnalia, solstițiul de iarnă și biruința căldurii și a luminii asupra frigului și întunericului.  Era o sărbătoare agricolă. Amanda Brethauer scrie că Saturnalia a fost punctul culminant al calendarului roman pentru fermieri de a onora zeii.

Dar a devenit apoi o sărbătoare de o săptămână la mijlocul iernii în care munca era evitată pentru desfătare și desfrânare. Ea mai spune că în cele din urmă, din 313 d.Hr., după ce împăratul Constantin cel Mare (botezat creștinește pe patul de moarte) a emis Edictul de la Milano prin care creștinismul devenea o religie legală, Saturnalia a tranzitat spre Crăciun. În 381 d.Hr., împăratul Teodosiu cel Mare a făcut creștinismul unica religie imperială. Și Saturnalia, ca multe alte practici și sărbători considerate păgâne, au fost interzise definitiv.

Planeta cu inele care îi poartă numele zeului timpului

Planeta gigantică din gaz, Saturn, este numită după zeul roman al bogăției și agriculturii și tatăl lui Jupiter, sau Cronos (denumirea grecească a zeului  timpului, regele titanilor și tatăl lui Zeus). Este a doua planetă ca mărime din Sistemul Solar. Cea mai mare planetă din gaz, cu o atmosferă încărcată de furtuni, a primit denumirea binemeritată de Jupiter, regele zeilor și zeul tunetelor.

Romanii au numit cea de-a șaptea zi a săptămânii sâmbătă , Sāturni diēs („Ziua lui Saturn"), pentru planeta Saturn. Saturn este cunoscut încă din timpuri preistorice. Astronomii babilonieni au observat și au înregistrat sistematic mișcările lui Saturn, însă inelele nu i-au fost cunoscute.  Saturn este cunoscut sub numele de „ Shani ” în astrologia hindusă, după un zeu care judecă oamenii pe baza faptelor bune și rele făcute în viață. Chinezii antici au desemnat planeta Saturn drept „stea apământului”.  În ebraică , Saturn, ca al șaptelea obiect cosmic (după Soare, Mercur, Venus, Luna, Marte, Jupiter),  este numit Shabbathai (de la Sabat, ziua a șaptea sau ziua odihnei) și îngerul ei era Cassiel.

Inelele lui Saturn necesită cel puțin un telescop cu diametrul de 15 mmși, prin urmare, nu se știa de existența lor până când Christiaan Huygens le-a văzut în 1655 și a publicat despre asta în 1659. Galileo , cu telescopul său primitiv în 1610, le-a descris drept urechi sau ca pe două luni. Astronomii moderni i-au studiat inelele, au descoperit că era o planetă formată în întregime din gaze, precum heliu și hidrogen, și i-au observat cei 146 de sateliți naturali. Dintre acestea, Titan, o lună cu lacur de hidrocarburi și cu atmosferă densă compusă din azot și metan, precum și Enceladus, o lună acoperită cu un strat gros de gheață, au captat interesul astronomilor. Acestea ar putea avea condiții potrivite pentru forme microscopice de viață.