Motivul a fost târgul prost și continuarea cercetării nucleare în Iran, dublată de testele cu rachete balistice și, mai ales, de intervenționismul în întreg Orientul Mijlociu, inclusiv prin sprijinirea activității teroriste. SUA a livrat o solicitare cu 12 puncte către Iran pentru a reveni în cadrul acordului, între care cele de mai sus: retragerea din conflictele regiunale din Yemen și Siria, retragerea susținerii teroriste în Siria, stoparea oricăror teste cu rachete balistice și stoparea oricăror cercetări nucleare.

Noile sancțiuni vizează patru domenii cheie din economia iraniană: industria portuară, transportul cu nave, energia, cu precădere exportul de petrol, finanțele, asigurările și reasigurările transporturilor navale. Practic, începând de duminică noapte, nici o companie nu are voie să facă afaceri în aceste domenii cu Iranul, inclusiv compania SWIFT, ce face tranzacțiile financiare, nu poate include entitățile sub sancțiuni cu excepția tranzacțiilor umanitare. Sancțiunile americane vizează, din 5 noiembrie, 700 de indivizi, entități economice, vase și companii de transport iraniene ce intră sub regimul acesta, potrivit situației din 2015, la care se adaugă alte 300 de entități noi, listă pe care se află băncile majore din Iran, exportatorii de petrol și companiile de shipping.

În materie de petrol, sunt exceptate 8 destinații, nedate publicității – între care India, China, Coreea de Sud, Japonia, Turcia, Italia, cel mai probabil – cu condiția unor achiziții în folos propriu de petrol, care să diminueze spre zero (două destinații ar închide tranzacțiile în următoarele două săptămâni) într-o perioadă de 6 luni și să pună banii, contra valoarea acestor exporturi, în conturi externe, care să permită folosirea lor doar pe produse umanitare și autorizate, deci nu libera dispoziție de către Teheran asupra banilor din petrol, pentru programele militare, intervenționiste sau în alte destinații. Deja producția de petrol a scăzut la între 1.7 milioane – 1.9 milioane barili de petrol pe zi, cu 800.000 de barili sub vârful maxim din 2018, iar căderea extimată este de 1 milion de barili pe zi.

Casa Albă revine la cele mai puternice sancțiuni aplicate vreodată Iranului, practic suma sancțiunilor aplicate în 2015, înaintea acordului nuclear, și încearcă, singură, să obțină sugrumarea industriei și economiei iraniene. Celelalte state semnatare – ale Acordului JCPOA – au rămas angajate în menținerea acordului nuclear și au declarat că vor încerca să identifice formule prin care să ocolească sancțiunile americane. Marea Britanie, Franța, Germania, China și Rusia sunt statele ce doresc acest lucru, dar știu deja că orice entitate ar face afaceri cu Iranul, va intra sub sancțiunile economice americane și nu va mai putea face afaceri cu firmele americane, mai mult, va deveni paria pentru SUA și tranzacțiile cu companii americane.

Uniunea Europeană, în formatul Franța, Germania și Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă Federica Mogherini, au declarat că vor proteja comerțul legitim al companiilor europene cu Iranul, o formula ambiguă și fără substanță directă, care nu dă deloc asigurări comercianților de petrol europeni, din contra. Pe de altă parte, ideea de a măsura preeminența economiei uriașe americane cu Iranul și întreaga lume e o provocare pentru Washington și un pariu enorm, în pragul alegerilor midterm pentru Congres. Într-adevăr, dacă SUA ar reuși să aplice aceste sancțiuni și să fie eficientă, ea subliniază și probează direct că e indispensabil acordul cu Washingtonul indiferent ce acțiune externă ar fi necesară, fiind vorba de o mișcare de forță la nivel global. Mai mult, perspectiva încheierii, într-o perioadă de 6 luni, a tuturor tranzacțiilor cu petrol cu Iranul e o provocare majoră, iar cele așteptate de SUA în contrapartidă sunt o renegociere a acordului JCPOA care să țină cont în mod real de nișele de respirație economică ale Iranului și să-i limiteze efectele și influențele externe în Orientul Mijlociu. Interesantă e și evoluția prețurilor barilului de petrol cu ocazia acestor sancțiuni. În primele 6 luni de sancțiuni, prețul barilului de petrol a sărit la peste 85 dolari petrolul Brent, dar piața s-a calmat iar prețurile de astăzi sunt la nivelul la care erau în aprilie. Asta vine din saturarea pieței cu produse petroliere și din supraproducția lansată pe piață de către SUA, statele OPEC și Rusia. Însă suntem acum în perioadă de iarnă, consumurile cresc, iar limitele creșterii producției de petrol ar putea fi atinse pentru statele producătoare relativ repede. Ca să nu mai vorbim despre nesiguranța legată de dorința statelor OPEC și a Rusiei de a menține prețul barilului de petrol.

Impactul cel mai mare al sancțiunilor intervine în Iran. Deja moneda iraniană, rialul, a pierdut anul acesta două treimi din valoare, antrenând o creștere enormă de prețuri: kilogramul de pui s-a scumpit de 5 ori, hainele, pantofii, laptele și orezul și-au dublat, chiar triplat prețul. Numai pâinea și uleiul de gătit sunt sub controlul prețurilor, dar asta până la ultima schimbare, intrarea în vigoare a sancțiunilor din 5 noiembrie. Agenția de rating Fitch a prevăzut o reducere substanțială a prognozelor la o creștere de 1,8% pe anul curent și o scădere de 4,3% anul viitor pentru economia iraniană. Recesiunea vine atât din scăderile exporturilor de petrol cât mai ales din scăderea dramatică a investițiilor externe în economia iraniană, creșterea dramatică a inflației și a șomajului din cauza prăbușirii consumului intern.