„Sclavia modernă“ din abatoarele germane devenite focare de Covid-19 este în continuare un subiect sensibil, însă miliardarul Ion Țiriac surprinde.

Ion Țiriac a afirmat că „Tönnies mi-a explicat de multă vreme sistemul de la ei”. Proprietarul fabricii nu angajează el muncitorii, ci apelează la firme intermediare.

„Clemens Tönnies e cel mai mare măcelar din Europa cu fabrica lui unde are mii de angajați și taie zeci de mii de porci. Își plătește oamenii din fabrică, mă refer la muncitori, cu salarii de 2000 - 3.000 de euro . Vorbesc în sume nete, atenție!”, a mai spus miliardarul român.

Libertatea: Autoritățile germane au reclamat că aici e o mare problemă și vor să schimbe legislația, domnule Țiriac, să se stabilească direct contractele între angajator și muncitor.

Țiriac: Păi s-o schimbe, dar omul a lucrat legal și omenește. Și, să spunem de locuințe, el a pus la dispoziția muncitorilor cam 1.300 de locuințe individuale. Acum, aici poate apărea într-adevăr problema ca oamenii să facă economii și să stea mai mulți, dar cum poate patronul să controleze acest lucru?

Libertatea: Domnule Țiriac, e un întreg lanț care, totuși, ar putea să nu favorizeze condițiile precare: angajator – agenție – autorități. Iar asta spune și Deutsche Welle, citând autoritățile de la Berlin: că subcontractorii trebuie să dispară.

Țiriac: El e afectat acum, e supărat, normal că nu e bine cu ce se întâmplă pentru că ține cu adevărat la oamenii lui. Pentru Clemens, eu bag mâna în foc! Rețineți: la el, românii câștigă și 3.000 de euro pe lună, nu așa arată sclavagismul!

Eu văd că românii au probleme uneori la muncă în Europa. Și nu-mi convine treaba asta. Când caut un expat director pe la firmele mele, la, să zicem, sute de mii de euro pe an, greu găsesc unul bun. Românii, din păcate, au alt tratament. Dar sclavagism nu e acolo, la abator, ci când trimitem oamenii să scoată, cum îi zice, prazul ăla din pământ.

Libertatea: Sparanghel.

Țiriac: Da, când îi înghesuim în avioane la sparanghel.

În 2017, tot Deutsche Welle, una dintre cele mai cu­noscute instituţii de media din Germania şi Eu­ropa, scria despre condiţiile de lucru şi de viaţă ale stră­inilor care muncesc în industria cărnii, importantă pen­tru economie - Germania este cel mai mare pro­du­cător de carne de porc din Europa şi al doilea cel mai mare exportator de carne de porc din UE pe pie­ţe­le din afara UE.

Atunci, dintre aceşti lucrători apro­xi­ma­tiv 20.000 erau români, potrivit estimărilor sin­di­catelor. DW scria despre chiria exorbitantă de aproa­pe 2.000 de euro pe lună pe care est-europenii erau ne­voiţi s-o plătească pentru cazarea furnizată de fir­ma care i-a angajat. Unii dintre ei le-au spus jurna­liş­ti­lor că împart apartamente de două dormitoare cu până la nouă alte persoane, că mai plăteau şi între 50 de euro şi 100 de euro pe lună pentru echipamentul de lucru, cum ar fi uniforme şi cuţite, şi că nu li se ofe­rea opor­tunitatea de a învăţa germana.

Astfel, ei nu se pu­teau plânge autorităţilor când acestea făceau ve­ri­fi­cări. Nu beneficiau nici de asigurare medicală şi nici de ajutor de şomaj deoarece firma care i-a an­ga­jat, un sub­contractor, anula şi schimba tot timpul con­tra­c­te­le. Prin urmare, lucrătorii nu figurau ca plătitori de con­­tribuţii la sistemul de asigurări sociale al Ger­ma­niei.

„Sclavi cu salarii în abatoarele germane“, titra în iunie 2013 ziarul Suddeutsche Zeitung. „Industria căr­nii exploatează sistematic muncitorii est-euro­peni“, scria în anul următor Die Zeit, notează zf.ro.