Sâmbătă s-a clarificat că în urma alegerilor din anul 2020 cu o mare rată de participare şi cu numeroase polemic, noul preşedinte al SUA este Biden. Chiar dacă este posibil ca Trump să obiecteze în privinţa rezultatului în justiţie şi cu mitinguri, nimic nu va fi eficient, ceea ce se înţelege şi din apelul soţiei şi al ginerelui "acceptă înfrângerea".

Nu se aşteaptă ca dorinţa lui Trump privind voturile prin corespondenţă să fie îndeplinită de Curtea Supremă. Cred că Trump, prin mitinguri vrea să-şi pătreze sprijinul puternic din timpul alegerilor, urmărind astfel să se protejeze de posibile procese. Toate privirile sunt îndreptate către constituirea noii echipe a lui Biden şi stabilirii priorităţilor în politică.

Primul lucru pe care Biden trebuie să-l facă în interior este soluţionarea polarizării.

Să se concentreze pe pandemia de Covid-19 şi lupta împotriva rasismului.

Este în situaţia de a face aceste lucruri gândindu-se la factorul "Trump care nu renunţă".

Nu va reprezenta o surpriză faptul că Biden a transformat într-un slogan politicile de "vindecare a Statelor Unite" pentru "a compensa prejudiciile aduse de Trump".

Dacă pentru Biden, ales drept candidatul unei largi coaliţii împotriva lui Trump, acest slogan este valabil, pentru refacerea în interior este nevoie de succese concrete.

Dacă ne gândim că politicile instituţiilor se vor reîntoarce, atunci pentru a mulţumi această largă coaliţie sunt necesare negocieri.

***

Iar în exterior, pe Biden îl aşteaptă examenul creării unei noi ordini.

Nu există un film care să fie rulat invers, este greu să scrii o nouă poveste.

"Ordinea liberală" de la baza relaţiilor pe care Trump a transformat-o într-un haos şi mai mare, începuse să se fisureze încă din timpul administraţiei Obama.

Posibilitatea ca administraţia Biden să se situeze undeva între a doua administrație Obama şi administraţia Trump drept "a treia administrație Obama" este ridicată.

Obiectivul de consolidare a instituţiilor şi alianţelor internaţionale se va confrunta mai întâi cu interesele şi forţa tradiţiei izolaţioniste a SUA. Se aşteaptă ca Biden să urmărească o reechilibrare parţială cu China şi una mai extinsă cu Rusia a relaţiilor. Iar dacă va încerca să strângă rândurile cu Uniunea Europeană, nu mă aştept ca alianţa transatlantică să poată crea "o nouă ordine liberală". Ceea ce înseamnă continuarea reconfigurării competiţiei între marile puteri şi în timpul administraţiei Biden. Cred că Statele Unite nu vor trece mai departe de a-şi folosi forţa dură pentru alegeri şi sunt de părere că nu va fi îndeajuns pentru crearea unei noi ordini. Politica faţă de Turcia a lui Biden va avea legătură cu echilibrul forţelor globale şi preferinţele lui din Orientul Mijlociu.

În cazul în care va consolida NATO şi se va confrunta cu Rusia, Turcia va fi foarte importantă.

Atât în interiorul NATO, în sensul solidarităţii, cât şi pentru echilibrarea efectivă a Rusiei în Libia, Siria şi Caucaz.

Europa de Est şi Marea Neagră sunt regiuni unde Ankara va fi eficientă.

În cazul în care poate gestiona criza sistemului antirachetă S-400, s-ar putea ajunge la un parteneriat cu multe beneficii fără tensionarea relaţiilor cu Rusia. În ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, după presiunea exercită de Trump, este foarte posibil ca Biden să accepte propunerea Iranului privind încheierea unui nou acord. Atragerea chiar şi parţială a Teheranului în interiorul sistemului va deranja capitalele din Golf şi Tel Aviv-ul. Mai mult, va influenţa echilibrul de forţe dintre Turcia, Iran, Israel, Egipt şi ţările din Golf. Primele 6 luni dintre Washington şi Ankara ar trebui gestionate cu mare atenţie. Echipa lui Biden, care vine victorioasă, ar trebui să vadă că nu mai există întoarcere la administraţia Obama şi că nu va scăpa cu uşurinţă de efectul Trump.

Este nevoie să se deschidă o nouă pagină în relaţiile turco-americane, să nu existe fantezii legate de sancţiunile CAATSA ( Legea privind combaterea adversarilor Americii prin sancţiuni-n.trad.) sau "înfiinţarea unui stat" de către YPG (Unităţile de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD-n.trad.). Ceea ce este posibil printr-o abordare realistă a noii administrații, ţinând cont de rolul eficient al Turciei pe plan regional si global.

Relaţiile bilaterale şi aşa foarte încărcate din 2013 şi până în prezent nu ar trebui să fie umbrite cu discursuri electorale. Într-o lume în care liderul Rusiei Vladimir Putin, în ciuda competiţiei în multe domenii, poate lucra cu preşedintele Erdoğan, alegerea tensiunii de către administraţia Biden ar însemna "a fi orb din punct de vedere strategic". Dacă democraţii ar lăsa deoparte, pentru o perioadă de timp, prejudecăţile "ideologice", acest lucru va fi atât în favoarea Washingtonului, cât şi al Ankarei. (Articol de Burhanettin Duran)

Rador