De regulă, pe fugă, în istoria României se trece de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, direct la domnitorul Carol I. Deci în noapte de 10/22–11/23 februarie 1866 așa-zisa „Monstruoasă coaliței” reușește să-l îndepărteze pe Vodă Cuza.
L-au lăsat totuși să sărbătorească 7 ani de domnie! În actul de abdicare e scris negru pe alb:”Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor.“
Două zile mai târziu lua drumul exilului... Unii istorici se grăbesc să treacă la domnitorul Carol I, uitând că până la venire acesuia s-au petrecut lucruri importante. Da, februarie-mai 1866 a fost o perioadă teribilă pentru statul român. Cum Unirea Principatelor fusese recunoscută numai pe perioada domniei lui Cuza, toți s-au grăbit să considere unirea desfăcută și de ce nu? să-și atribuie o halcă din trupul principatelor.
Ca de aproape fiecare dată, cei mai destoinici și hotărâți au fost rușii. Nu se uscase bine semnătura lui Cuza, că la Iași un grup de boieri filo-ruși au și anunțat că vor independență, suveranitate. Că s-au săturat de munteni, de dictatura lor...De Mitici cum s-ar spune acum....Toți s-au dovedit a fi agenți ai „Ohrana” - „Departamentul pentru Apărarea Securității Publice și a Ordinii” a Imperiulus Rus. Evenimentul istoric în sine a purtat numele de "Mișcarea separatistă de la Iași" din 3 aprilie 1866. Pe scurt a fost un complot antiunionist al unor mari moșieri moldoveni – atenție! - mare lor majoritate cu moșii în Basarabia! Mișcarea separatistă de la Iași a avut ca scop aducerea la domnie a boierului Nicolae Rosetti-Roznovanu ("Nunuță").
Moldova urma să fie separată iar de Țara Românească. Printre participanții la insurecție s-au numărat frații Constantin și Alexandru Moruzi, mai mulți membri ai familiei Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu (personaj care s-a ocupat de dirijarea efectivă a mișcării de stradă) și mitropolitul Calinic Miclescu (împreună cu diaconul său, celebrul de mai târziu Ion Creangă). Slavă Domnului, Mișcarea a fost înăbușită repede. După câteva ore de confruntări între peste 500 de demonstranți (număr foarte mare, pentru acea perioadă) și soldații aduși să potolească revolta, soldate cu morți în ambele tabere. Aș putea vorbi ore întregi sau scrie zeci de pagini despre acestă acțiune rusească de a nimici târărul stat român existent doar de 7 ani!
De la circul cu franțuizitul Nunuță Rosetti-Roznovanu care nu știa o boabă românește sau cum a fost arestat mitropolitul Calinic îmbrăcat într-o rochie de damă și ascuns într-un butoi! Dincolo de aceste picanterii istorice e de reținut că de atunci, din 1866 au umplut rușii presa internațională de teorii cu poporul moldovean, cu moldovenii care își dau sângele pentru libertate, robiți de munteni! Nimic nou sub soare!
Editorialul poate fi văzut AICI