Vineri, 1 decembrie 2017. Toate agențiile de presă la nivel de planetă difuzează, în regim de Breaking News, această știre: „Michael Flynn, fostul consilier pe probleme de securitate naţională al lui Donald Trump, a pledat vineri vinovat la acuzaţia că a făcut declaraţii false FBI cu privire la contactele sale cu diplomatul rus Serghei Kisliak.”

După obicei, aceleași agenții adaugă informației un text menit a reaminti cititorilor date pentru explicarea evenimentului: 

„Michael Flynn este primul oficial din administrația Trump și a patra persoană, în total, care va fi pusă sub acuzare în cadrul investigației făcute de Robert Mueller cu privire la presupuse legături între oficiali guvernamentali din Rusia și membri ai echipei lui Donald Trump, dar și pentru posibile încercări de a obstrucționa ancheta sau infracțiuni financiare.” Acest eveniment, ca și altele, a trecut neobservat la noi.

Mult mai importante s-au dovedit pentru opinia publică mult rîvnitele certuri din PSD, Scandalul de Zița Baston făcut în Parlament de Cosette Chichirău (după numele știurlubatic, un fel de Adelaida Perjoiu din Caragiale), încăierarea dintre un tînăr TeFeList și un bătrîn PSD-ist. Fericiți cei săraci cu duhul că a lor va fi împărăția cerurilor! Văzută de mulți ca alegere a creștinismului între cei deștepți și cei proști, învățătura nu înțelege prin săraci cu duhul neghiobii, proștii, ci scutiții de cancerul lucidității, pe cei care cred fără să cerceteze.

Fericirea – o spune orice abecedar de viață – depinde și de capacitatea de iluzionare, de trăirea vieții cu ochii închiși. Dacă nu ești lucid, dacă nu vezi ce se întîmplă în lumea din jur, ești un fericit. Din acest punct de vedere, după opinia mea, românii au fost și sînt unul dintre cele mai fericite popoare de pe planetă. E o tradiție de ruralitate a poporului român de nu privi peste gardul care-i înconjoară ograda, astfel că tot ce se întîmplă în jurul casei sale nu ajunge pînă la el, preocupat pînă peste cap de orătăniile din jurul casei în care chirpicii țin locul pietrei.

În 1940, pînă la poporul român n-au ajuns semnele neliniștitoare ale lumii din jur. El, poporul român, era fericit, deoarece nu conștientiza nimic din ceea ce se aduna în adîncurile istoriei. Pînă la cele două Diktate, de la Moscova și de la Viena. La fel se întîmplă și acum. Nimic din semnalele neliniștitoare trimise de Lumea din jurul granițelor nu ajunge pînă la poporul român, fericit de a trăi în troaca faptelor și evenimentelor interne. Unul dintre aceste semnale vine dinspre America. În Statele Unite ale Americii au avut loc primele puneri sub acuzație în Scandalul numit ingerințele Rusiei în campania electorală prezidențială. Scandalul vizează Administrația Trump.

S-ar putea ca pe Donald Trump să-l coste președinția această anchetă a procurorului special, care s-a apropiat de foștii consilieri ai președintelui. N-ar fi chiar un cap de țară. America a mai cunoscut președinți al căror mandat a fost retezat înainte de termenul prevăzut. Fie prin împușcare, ca în cazul lui Kennedy, fie prin demisie, ca în cazul lui Richard Nixon. Chiar dacă produce suficientă tulburare pentru a micșora forța de impact a Americii în lume, totuși, Sistemul e prea bine pus la punct pentru ca plecarea președintelui să ducă la turmentarea absolută. Nu cred, așadar, că neliniștitoare pentru noi, românii, ar fi perspectiva plecării lui Donald Trump, chiar dacă scandalul intern afectează politica internațională a SUA. Deși vizita lui Klaus Iohannis în SUA a avut semnificația unei reconfirmări din partea noului padișah, totuși, schimbarea celui care a binevoit să-l bată pe umăr pe ghiaurul moldo-valah cu Înalta-i Mînă, nu văd cum ne-ar putea influența pe noi în rău. Sîntem prea mici pentru ca un alt președinte să ne dea peste cap situația internă și externă. Altul e după părerea mea semnalul neliniștitor. El se dezvăluie în scopul principal al investigației: Ingerințele Rusiei în campania electorală prezidențială. Termenul Rusia Gate a intrat deja în fondul principal de cuvinte al presei din America.

Campania de presă, audierile din Congres, investigațiile procurorului independent au născut și înflorit în SUA convingerea că Rusia s-a implicat în alegerile prezidențiale astfel încît acestea să fie cîștigate de către Donald Trump. Iată, ca să dăm un alt exemplu, una dintre știrile care a circulat în ultimul timp în întreaga presă americană: „Reprezentanţi ai companiei Facebook au declarat că, de-a lungul unei perioade de doi ani, persoane din Rusia au publicat pe reţeaua de socializare peste 80.000 de postări menite să influenţeze politica SUA şi că respectivele postări ar fi putut fi văzute de 126 de milioane de americani.” Imaginea statornicită deja chiar la nivelul simplului cetățean american e cea a unei victorii electorale a lui Donald Trump numai și numai cu ajutorul Rusiei. Despre absurditatea acestei campanii am mai scris și am mai vorbit. Atenție!

Rusia n-a influențat alegerile din Burundi, nici din România, măcar, ci alegerile din Statele Unite ale Americii. O asemenea teză are două efecte: În rîndul rușilor, mîndrie, mîndria că, iată, după căderea umilitoare din vremea bețivului Elțîn la situația de putere regională, Rusia a revenit la puterea mondială din Anii Războiului Rece. Ca să influențezi alegerile prezidențiale din America trebuie să fii o putere de cel puțin egalul celei încercate de URSS pe vremea Războiului Rece. În rîndul americanilor, o uluire, urmată imediat de o descumpănire. Cum adică, o altă țară, fie ea și Rusia, ne-a impus nouă, americanilor, cetățenii Noului Imperiu Roman, președintele? Cum adică, în timpul campaniei consilieri de-ai lui Trump au avut legături vinovate cu oficiali ruși? Păi unde sînt instituțiile care răspund de siguranța națională? Cum adică Rusia a intervenit pe rețelele sociale, hackerii ruși au spart e-mailurile lui Hillary Clinton? Păi unde sînt măsurile de protecție într-o țară care se mîndrește drept împărăția IT? De la America, s-a ajuns rapid și la Europa.

Criza catalană, victoria extremei drepte în alegerile parlamentare din Germania sînt printre realitățile atribuite Rusiei. Culmea a fost atinsă de campania din America și din Uniunea Europeană împotriva a ceea ce se numește influența nocivă a propagandei rusești. Pînă mai ieri, Occidentul susținea că locuitorii săi sînt democrați din tată-n fiu, cetățeni lucizi, în stare să discearnă între adevăr și fals. Cum adică, propaganda rusă influențează conștiințele cetățenilor din democrațiile avansate? Păi ori e propagandă și atunci, potrivit standardelor occidentale, nu poate influența în niciun fel conștiința cetățeanului occidental, fidel democrației, ori e spunere a adevărului și atunci nu văd cum ar putea fi acuzată, ba chiar și victimă a unor măsuri echivalente cu cenzura. Scandalul din America a făcut ca multă lume să se întrebe cînd va fi debarcat Donald Trump. Nu cred că asta se urmărește, sau mai bine zis nu ăsta e principalul efect al Rusia Gate. De fapt sînt două efecte, amîndouă grave pentru America:

1. Slăbirea incredibilă a autorității președintelui Donald Trump redus pe zi ce trece la rolul de legumă prin scăderea în sondaje.

2. Crearea și întreținerea unei atmosfere anti-Rusia, amintind de cea din timpul Vînătorii de vrăjitoarea din epoca McCarthy. Documente date la iveală în ultimul timp ne-au arătat că în anii Războiului Rece a existat un interes al unor cercuri nu numai de a diaboliza puterea militară a URSS, dar și de a diaboliza Moscova. Inutil să mai precizez că în condițiile existenței unui dușman planetar, puternic, perfid, pus pe distrugerea Americii, instituțiile de forță au cerut și au obținut bugete uriașe, refuzate în alte condiții. Chiar dacă ar vrea o resetare a relațiilor cu Federația Rusă, sub semnul promisiunii din campanie, de a gestiona împreună cu Vladimir Putin, unele dosare grele ale lumii de azi, cu soluții identice atît la Washington, cît și la Moscova, Donald Trump se vede obligat de isteria antirusească să procedeze exact pe dos decît ar trebui. Altfel spus, să ia decizii așezate pe teza Rusia – Dușman planetar și astfel să readucă pe glob atmosfera Războiului Rece.

De ce e primejdioasă pentru noi atmosfera unui nou Război Rece? Pentru că în timpul Războiului Rece, confruntarea dintre cele două superputeri s-a dus nu direct, ci indirect, prin intermediul sateliților.

Pentru America, România e mai mult decît un satelit. E un maidanez amăgit cu un ciolan de butaforie. Prin urmare, în noul Război Rece, România va fi maidanezul care va lătra cel mai tare la Rusia. Evident, fără ca Stăpînul să-i spună că așa trebuie.