Într-un articol de opinie, Peter Conradi, șeful Biroului european The Times, vorbește despre originile războiului dintre Rusia și Ucraina și menționează că a venit vremea ca SUA și Europa să găsească o modalitate de a lucra în mod constructiv cu o țară ca Rusia. De asemenea, Occidentul nu trebuie să permită Rusiei să rămână o entitate dușmănoasă și reticentă. La rândul ei, Rusia trebuie să renunțe la gândirea ei imperialistă.

Conradi spune că, încă de la începerea războiului, în februarie, nu s-a discutat despre eșecurile politicii occidentale în regiune și nu a fost dezbătută problema conviețuirii cu Rusia, ceea ce este o mare greșeală.

Istoria arată că problema este Rusia, nu Putin

În articolul său, Peter Conradi a făcut trimitere la anul 1991, când Uniunea Sovietică se afla în pragul prăbușirii. Atunci, ambasadorul britanic la Moscova, Rodric Braithwaite, a fost avertizat de consilierul liderului reformator Mihail Gorbaciov că Rusia nu traversează cele mai bune vremuri, însă că își va reafirma puterea.

„Realitatea este însă că, peste un deceniu sau două, Rusia se va afirma din nou ca putere dominantă în acest uriaș spațiu geografic”, l-a evertizat consilierul lui Gorbaciov pe Braithwaite, spune autorul.

Făcând trimitere la catastrofa de la Cernobîl, Conradi a menționat că acel accident a evidențiat neajunsurile sistemului sovietic și, în același timp, a accelerat declinul acestuia. Asemenea lui, o catastrofă la Zaporojie ar deveni tot o consecință a tensiunii care s-a acumulat în regiune ca rezultat direct al prăbușirii URSS.

Prin urmare, comunitatea internațională trebuie să găsească un mod de a dezamorsa această tensiune.

„Cu toate acestea, se pare că Occidentul se gândește prea puțin la cum va coexista cu Rusia, dacă ambele părți vor lupta până la capăt una împotriva alteia”, a menționat Peter Conradi.

În plus, el a adăugat că e incorect să credem că problema occidentului este Putin. După cum arată istoria, problema va rămâne întreaga Rusie. Ea va exista mult timp, chiar și după plecarea lui Putin de la Kremlin.

Originile conflictului din Ucraina

Vorbind despre originile actualului război din Ucraina, Conradi a menționat că acestea se află în evenimentele neterminate din 1991. Pe Putin l-a neliniștit în special „pierderea” Ucrainei din cauza întinsului ei teritoriu și a istoriei comune cu Rusia, începută cu aproape 1000 de ani în urmă.

Un recensământ organizat cu doi ani înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice arata că 2,1% din populația Ucrainei, adică în jur de 11,4 milioane de oameni, se declarau ruși.

„Cifra a crescut chiar la 65,6% în Crimeea, care a fost doar nominal parte a Ucrainei, deoarece, în 1954, liderul de atunci de la Kremlin, Nikita Hrușciov, a transferat-o RSS Ucrainene din componența Rusiei sovietice. La acea dată, Rusia și Ucraina făceau parte din Uniunea Sovietică”, menționează autorul.

În continuare, el a precizat că în primii ani de putere Putin nu era suficient de influent pentru a rezolva problema rușilor.

Astfel că, deși majoritatea rușilor considerau că ei și ucrainenii formează un singur popor, Ucraina, din momentul dobândirii independenței, a luat-o în direcția opusă. Țara „a redescoperit pentru sine trecutul său tumultuos și a dezvoltat o proprie cultură politică”.

Occidentul și-a creat cea mai proastă dintre variantele de ordine mondială în jurul Ucrainei

Autorul a mai precizat că Occidentul și-a creat cea mai proastă dintre variantele de ordine mondială în jurul Ucrainei. În anul 2008, NATO a menționat că Ucraina poate adera la Alianță, lucru ce a dus la furia lui Putin.

Acum, „Ucraina a rămas în cea mai proastă poziție, strânsă între două lumi. Kremlinul o descrie ca marionetă a NATO, dar, în pofida fluxurilor tot mai mari de arme occidentale, ea nu poate fi sută la sută sigură de protecția garantată membrilor Alianței prin articolul cinci al Actului fondator al Alianței. A ieșit că Ucraina s-a transformat într-un obiectiv cu o țintă desenată pe spate”, menționează Conradi.

Astfel că, de la începerea războiului, în lume s-a discutat prea puțin despre eșecurile politicii occidentale în regiune, spune autorul.

Cei mai mulți dintre liderii mondiali păstrează tăcerea în privința modului de cooperare cu Rusia. Singura țară deschisă în cooperarea cu Rusia a fost Franța.

„Se pare că politicienii de la Washington și Londra sunt înclinați să spere că, în locul lor, ucrainenii vor rezolva singuri această problemă (cea a Rusiei) pe câmpul de luptă, alungând trupele ruse din țara lor. Iar curând după aceea de la Kremlin va pleca Putin înjosit”, spune Conradi.

Tensiunea dintre Est și Vest e puțin probabil să dispară

Peter Conradi a mai menționat că e greu de presupus că tensiunea apărută între Est și Vest în ultimii ani va dispărea vreodată, chiar și dacă Putin va părăsi Kremlinul.

„Nu este exclus ca operațiunea specială din Ucraina să slăbească Rusia și să-i sporească izolarea. Dar indiferent de cine va deveni succesorul lui Putin, SUA și Europa trebuie să găsească o modalitate de a lucra în mod constructiv cu o țară al cărui curs a fost stabilit de el în ultimele două decenii. Occidentul nu trebuie să permită ca Rusia să rămână o entitate dușmănoasă și reticentă, care aruncă o umbră întunecată asupra continentului eurasiatic”, potrivit autorului.

De asemenea, el a precizat că la rândul ei, Rusia trebuie să se schimbe, la fel cum au făcut Germania și Japonia după cel de-al doilea război mondial.

Prin urmare, Rusia trebuie renunțe la gândirea ei imperială și să recunoască faptul că Ucraina și altele dintre fostele ei teritorii au pornit pe căi diferite față de ea, potrivit articolului publicat în The Times.