Potrivit unei note informative publicate pe siteul unei agenţii guvernamentale, statul rus va fi folosi aceşti bani pentru a păstra rămăşiţele fostului revoluționar comunist rus ca în vremea în care acesta era în viaţă. Sursa citată transmite că problema este de “natură biomedicală” iar “furnizorul” unui asemenea serviciu a fost deja găsi, fără a preciza însă despre cine e vorba.

Din 1924, când a fost prima oară expus public în Piaţa Roşie, şi până anul acesta, sarcina de menţinere în stare “proaspătă”  a lui Lenin i-a revenit Centrului pentru Cercetare Ştiinţifică şi Educaţie în Domeniul Tehnologiilor Biochimice din Moscova. Un grup de şase specialişti în anatomie, biochimie şi chirurgie, supranumit "Grupul de la Mausoleu", din cadrul Centrului era responsabil cu conservarea în condiţii optime a corpului lui Lenin.  Pe lângă corpul fostului lider comunist, specialiştii mai au în grijă şi de liderul vietnamez Ho Chi Min, nord-coreanul Kim Il-sung şi fiul acestuia, Kim Jong-il. Metodele ruseşti se concentrează pe menţinerea formei fizice a corpului – aspectul, forma, greutatea, flexibilitatea membrelor şi supleţea -, dar nu neapărat şi a materiilor biologice originale. De-a lungul timpul, specialiştii au creat o ştiinţă "cvasibiologică" care diferă de alte metode de îmbălsămare.

În era post-sovietică au existat mai multe apeluri publice pentru înhumarea rămăşiţelor revoluţionarului rus, dar Kremlinul le-a respin cu obstinaţie (un ultim sondaj de opinie arăta că 62% din cetăţenii chestionaţi vor ca Lenin să fie îngropat).

Născut în 22 aprilie 1870, Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) revoluţionar comunist, lider al partidului bolşevic, a încetat din viaţă la 21 ianuarie 1924. Avea 53 de ani iar sănătatea sa era deteriorată, în urma eforturilor depuse în Revoluţia din 1917 şi a unei tentative de asasinat.

În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral, care i-a paralizat partea dreaptă a corpului, moment ce a coincis cu un uşor declin al rolului său în guvern. După al doilea atac cerebral, din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcţiile politice, pentru că, după al treilea atac, în martie 1923, să rămână ţintuit la pat şi incapabil să mai vorbească. Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La scurt timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morţii lui Lenin a fost, însă, arteroscleroza cerebrală combinată cu un al patrulea atac cerebral.