Rubarba, sub denumirea științifică Rheum rhabarbarum, este o plantă foarte veche, care a fost utilizată în medicina alternativă și în domeniul horticulturii, în China Antica.

Potrivit înregistrărilor oficiale, rubarba este folosită în China din anul 2700 î.Hr., aceasta fiind cultivată în scopuri medicinale datorită calităților sale purificatoare. Planta medicinală este de tip peren, înaltă, înțepătoare și cu un gust amar. Tulpina de rubarbă conține o cantitate semnificativă de proteine, minerale, grăsimi, fibre și carbohidrați. Rubarba are și un conținut ridicat de minerale și vitamine precum calciul, fierul, fosforul și vitamina C. Proprietăți medicinale: - are acțiune astringentă, de aceea s-au observat rezultate benefice în cazurile deranjamentelor stomacale cauzate de prezența unor substanțe iritante în intestine; - este un purgativ eficace, reducând și aciditatea excesivă în tractul digestiv al copiilor; - în medicina alopată, planta este folosită, în mare măsura, ca un purgativ; aceasta conține taninuri și, după curățire, are un efect astringent; este recomandată numai în tratarea cazurilor ușoare de constipație, nu și a celor cronice; - mai este indicată și în tratarea hemoroizilor, bronșitelor cronice, febrei cronice, astmului bronșic și corizei (inflamație a mucoasei nazale; guturai). Rubarba mai tratează și durerile, vânătăile, lumbago (boală manifestată prin dureri în regiunea lombară, datorită unui efort fizic sau a expunerii la frig); Rubarba nu este recomandată persoanelor care suferă de afecțiuni precum guta, reumatismul sau epilepsia. Întrucât rubarba conține o cantitate considerabilă de acid oxalic, uzul zilnic al acesteia poate duce la formarea pietrelor la rinichi sau vezica urinară. sursa: gradinamea.ro